Vă prezentăm în cele ce urmează un Cross Lander 244 CX, fabricat în Brazilia printr-o licenţă ARO și două maşini fabricate sub marca ARO şi care puteau fi folosite în celebra competiție Paris-Dakar.
Emblema ARO, pe Cross Lander 244 CX, fabricat în Brazilia
Prezența emblemei ARO de pe Cross Lander 244 CX, se datorează faptului că proprietarul brazilian al acestei maşini a cerut ajutorul pasionaţilor Aro din România pentru a găsi o emblemă originală şi a o monta pe maşina sa, pentru a-i onora originea românească. Ce este, deci, Cross Lander 244 MX şi ce istorie curioasă ascunde acest model? Ei bine, istoria modelului a pornit în anul 2002, prin ultimii ani de existenţă a fabricii din Câmpulung Muscel. Un grup industrial din Brazilia avusese probleme cu una dintre entităţile sale, care asambla modele Kia anterior, şi s-a gândit să ocupe acele capacităţi de producţie cu un model nou, 4×4, durabil şi accesibil.
Aceştia au fondat o societate nouă cu 70% capital brazilian şi 30% capital american, iar planurile de afaceri presupuneau asamblarea unor off-roaderi care ar fi vândute atât în Brazilia şi ţările vecine din America de Sud, cât şi exportarea lor în SUA. Ulterior, a fost obţinută şi o licenţă din partea fabricii româneşti, iar planurile erau ambiţioase, de a fabrica 800 de exemplare chiar în primul an, după care producţia trebuia să crească la 3-5 mii exemplare anual. Primul model a fost Cross Lander 244 MX, care era o paralelă a lui Aro 244, dar în formula sa de dinainte de faceliftul care tocmai fusese aplicat în România. Motorul ales a fost unul de origine MWM, sau Motoren Werke Manheim, companie derivată astăzi în Caterpillar Energy Solutions. Era un turbodiesel cu intercooler, de 2,8 litri, care dezvolta 132 CP.
Noul model devenise cel mai accesibil off-roader din Brazilia
Noul model devenise şi cel mai accesibil off-roader din Brazilia la lansare, iar astăzi mai pot fi găsite în arhivele forumurilor braziliene impresiile proprietarilor de Cross Lander 244 MX. Aceştia declarau că suspensia faţă independentă e excelentă, iar capacităţile de înaintare sunt fenomenale. Unul dintre proprietari, Marcelo Freitas, scria în ianuarie 2004 că a parcurs unul din cele mai dificile trasee de off-road cu 244 MX, Paranapiacaba, prin noroi, mocirlă şi junglă, şi s-a descurcat excelent. Dar compania care lansase producţia n-a putut ţine pasul producţiei cu cererea, inclusiv din cauza problemelor fabricii româneşti, dar şi a problemelor de organizare internă a companiei braziliene. Existau puţini dealeri, doar 16 în toată Brazilia, iar aprobarea pentru export în SUA a eşuat. Astfel, în 2002 au fost fabricate doar 72 de exemplare. Producţia a mai continuat în 2003 şi foarte puţin în 2004, când a fost oprită, după circa 200 de exemplare fabricate, sub pretextul că modelul nu se mai conforma normelor noi de emisii, ce intraseră în vigoare în Brazilia.
Raliul ”Paris-Dakar”
Prima cursă a raliului s-a desfăşurat pe traseul Paris, Franţa – Dakar, Senegal, întreruptă de un transfer peste Marea Mediterană, dar, în timp, datorită politicii, traseul, punctul de plecare şi cel de sosire au fost schimbate. Până în 1994, competiţia începea de pe Champs-Élysées din Paris, dar, în urma plângerilor primite de la Primăria capitalei franceze, a determinat ASO să înceapă şi să finalizeze competiţia la Euro Disney. După acest an, punctul de plecare a raliului a variat. Pentru aceste curse erau pregătite două maşini fabricate sub marca ARO şi care puteau fi folosite în competiţie. Specialistul de la uzina ARO, Constantin Ghinescu, spunea: ”Sarazel le îmbunătăţea după fiecare competiţie. Aici, cifra de buget era una destul de mare. Pilot era vestitul Thierry Sabine, care, până la momentul respectiv, în revista „Loto Jurnalul”, unde era abonată şi uzina din Câmpulung, era trecut al 8-lea printre cei favoriţi. S-a înscris în cursă cu cele două maşini. Una era pilotată de soţia patronului de la „ARO France” şi una era pilotată de Sarazel. Toată cursa a fost însoţită de o maşină de intervenţie şi de asistenţă tehnică, destul de simplă faţă de alte curse de acest gen. În deşert, etapele erau între 500-800 de kilometri, se dădea startul la Alger, până la Dakar, prin Mali, Manibia, până la Senegal, în Dakar. Viteza medie de rulaj era de 160-170 de kilometri/oră”.
În Raliul „Paris Dakar” se dădea prima dată startul la motociclete, câte 60-70 plecau o dată, apoi erau la start în jur de 100 de maşini şi apoi 40-50 de camioane. Se dădea startul la interval de 3-4 ore între ele, dar, la un moment dat, se ajungeau unii pe alţii. Primii expuşi erau motocicliştii. Despre această competiţie, Ghinescu mai relata: ”În acel an, după primele două etape, Sarazel era pe locul VI. La ultima etapă, camionul de asistenţă tehnică s-a rătăcit. Cursa era pe o distanţă de aproximativ 15 kilometri, iar, din cauza prafului, se pierdeau. Între timp, maşinii conduse de Sarazel i s-a rupt suspensia pe faţă, în partea stângă. Până a ajuns camionul de intervenţie, a expirat timpul de sosire, trecuseră cele maximum 8 ore. La final, se organiza o tabără şi trebuia ca toate maşinile să se adune. Cei care nu intrau în timpul acordat competiţiei erau descalificaţi. Maşina condusă de femeile franţuzoaice s-a descalificat, precum şi Sarazel. Uzina nu era implicată în niciun fel în aceste competiţii, aici era vorba numai de marca ARO”.
Sursa: www.aro4x4.ro
Citește și Expoziție de grafică la Muzeul Golești
0 Comentarii