În ziua de 20 Septembrie 1986 a încetat din viaţă lingvistul şi filologul Iorgu Iordan, membru al Academiei Române, întemeietor al Institutului de Filologie Română “Al. Philippide” din Iaşi. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor din Berlin precum şi al universităţilor din Montpellier, Gand şi Roma; (n. 1888).
Al „cincilea nostru lingvist de seamă”, după Alexandru Philippide, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ovid Densușianu şi Sextil Puşcariu, aşa cum l-a numit Valeriu Mangu, Iorgu Iordan era cunoscut în mediul academic şi universitar sub apelativul „Profesorul”, devenind un „clasic al lingvisticii româneşti încă din timpul vieţii”.
Iorgu Iordan (n. 29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci – d. 20 septembrie 1986, București) a fost un lingvist și filolog român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române, fondator și primul director (1949-1962) al Institutului de Lingvistică al Academiei Române, institut care azi îi poartă numele – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”. Iorgu Iordan este principalul reprezentant al romanisticii românești.
În anul 1899 a intrat la Liceul Internat „Costache Negruzzi” din Iași. După absolvirea acestuia, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1908-1911), avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide și Garabet Ibrăileanu. Concomitent, a frecventat și cursurile Facultății de Drept. În 1919 își susține doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la Universitatea din Iași. La sfatul acestuia, redactează teza de doctorat „Diftongarea lui e și o accentuați în pozițiile ă, e”. Ea rămâne până astăzi unul din cele mai ample studii închinate unei schimbări fonetice din toată literatura lingvistică mondială. În 1993, școala gimnazială nr.11 din Tecuci a primit numele de Școala Gimnazială „Iorgu Iordan”.
După luarea doctoratului, s-a specializat la universitățile din Bonn, Berlin și Paris. A devenit profesor la Universitatea din Iași (1926-1946), apoi profesor de romanistică la Universitatea din București (1946-1962).
A întemeiat și a editat la Iași „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»” (1934-1945) și a fost redactor responsabil al publicațiilor „Revue de linguistique” (1956-1963) și „Limba română” (1964-1986).
S-a pensionat în 1968, la vârsta de 80 de ani, ocazie cu care, la Editura Academiei Române, se editează un volum de Scrieri alese ale acestuia.
Citește și:
- Interviu cu violonistul Alexandru Tomescu: „Directoarea grădiniţei a fost foarte mulţumită pentru că am câştigat premiul I”
- Preotul Ion Postelnicescu, în amintirile actorului Sebastian Papaiani
- Pitești. „În numele pământului” și „Unde merg elefanții”, la Cinema „București”
- Adina Sima și Marius Bălan, în concert la Filarmonica Pitești
A fost membru al Partidului Țărănesc (1918-1930). Iorgu Iordan a devenit membru al Partidului Comunist Român după 1945. Între anii 1945-1947 a fost ambasador al României la Moscova. O serie de conflicte, precum cel cu Ion Petrovici sau Paul Goma, au complicat cariera sa profesională.
Iorgu Iordan a scris lucrări în domeniul lingvisticii românești și romanice, fiind preocupat îndeosebi de aspectele contemporane ale limbii române și de onomastică. Împreună cu Alexandru Graur și Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR). A îngrijit și editat Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce și opera lui Ion Creangă.
Spre sfârşitul vieţii, sintetizându-şi imensa activitate într-un interviu, savantul mărturisea: „Sunt bucuros că am lucrat cu folos pentru naţiunea noastră…” A decedat la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
0 Comentarii