În anii ’30, părintele Ion Postelnicescu îl boteza pe Sebastian Papaiani, la Biserica ”Sfânta Vineri” din Pitești. Figura preotului traversează cu duioșie amintirile actorului, adunate în unica sa biografie, apărută sub titlul ”Sebastian Papaiani.
De la început până la sfârșit” la Editura Terra. Îndrăgitul actor povestește aici cum părintele Postelnicescu, care și-a aflat sfârșitul în temnițele comuniste, la Jilava, l-a învățat frumosul imn ”Trăiască Regele!” și cum să rostească Crezul la școală și biserică, duminica, la Sfânta Liturghie.
Preotul Ion Postelnicescu a plătit scump pentru legăturile sale cu vechi membri ai elitei piteștene
Protopop de Piteşti, membru fondator al Societății Culturale ”Argeşul”, profesor de religie la Liceul de fete ”Ion şi Sevastiţa Vasilescu” din Piteşti (azi Colegiul ”Zinca Golescu”), preotul Ion Postelnicescu a plătit scump pentru legăturile sale cu vechi membri ai elitei piteștene. La 8 ianuarie 1959 este condamnat la 22 de ani de temniță grea pentru infracţiunea de ”uneltire contra ordinii sociale”, așa cum stabilea Securitatea. Părintele Postelnicescu rămâne pentru totdeauna în memoria colectivă, dar are un loc aparte în inima actorului Sebastian Papaiani. În confesiunile actorului, amintirile despre casa părintească sau din vremea școlii sunt asemenea unor secvențe de film. Unele mai accentuate, altele mai estompate.
Primii ani ai copilăriei îi trăise undeva la margine de Pitești, într-un cartier de muncitori, într-o casă din mahala: ”Casa, cu pământ în loc de dușumea, era construită în curtea Maiei, bunica dinspre mamă, care, la rândul ei, o împărțea cu sora ei de la București, tanti Bibilica… Curtea aceasta de vreo 1.400 de metri pătrați, în care am crescut alături de mama, tata și bunicii materni, și mulți unchi și mătuși, am numit-o mereu curte de-a valma, pentru că era plină de chiriaşi care locuiau în câte două cămăruțe. Evrei de treabă, turci care vindeau înghețată […]. Cartierul muncitoresc în care locuiam, cu strada spre casă, pavată cu pietroaie de Dobrogea, era paralel cu Costache Negri, o zonă de țigani, dar țigani pe care ți-i puteai face prieteni. Cartierul lor era peste linia ferată. Erau lustragii, instrumentiști, birjari… Toți munceau, nu furau”, povestea Sebastian Papaiani.
Citește și Câmpulung. „Expoziția de acasă”, la Secția de Etnografie și Artă Populară
Preotul s-a stins în temniță la Jilava, pe când Papaiani era student la Institutul de Teatru din București
Din mahalaua aceea, ieșea Bică (cum era alintat actorul în familie) săltând ștrengărește de pe un picior pe altul. Din ulița casei, dădea exact în strada ”Sfânta Vineri”, lăsând pe stânga frumusețea de biserică, unde fusese scufundat în scăldătoare de preotul Ion Postelnicescu, al cărui câine, spunea actorul, îl mușcase când avea vreo 8 ani. Bombardamentele din 6 mai 1944 aveau să atingă trupul acestui sfânt locaș, aflat azi pe lista monumentelor istorice din România. Figura distinsă a preotului Postelnicescu, care veghează pe crucea înălțată în curtea bisericii, la al cărei Altar a slujit timp de două decenii, răzbate și în paginile biografiei actorului. Acesta îl pomenea ori de câte ori își amintea de frumoasele tradiții de Crăciun, când mergea la colindat prin cartier, cu o față de pernă în loc de traistă, sau când vorbea despre profesorul Emil Lerescu din perioada liceului, cunoscut compozitor și dirijor, piteștean la origini, care a condus o perioadă corul liturgic al bisericii, unde slujise preotul Postelnicescu.
În povestirile legate de urbea natală, Papaiani nu uita nici de ”biserica cu ceas” de pe Strada Mare: ”Am aflat târziu că ceasul fusese o danie făcută bisericii de farmacistul Babic (sau Babik) și că în secolul al XIX-lea Casa Regală a României dăruia bisericii un policandru. Frumoasa biserică cu hramul ”Sfântul Nicolae”, care deținuse o avere uriașă, își pierduse din strălucire în urma crizei economice premergătoare nașterii mele. Ba mai mult, a fost demolată, când eram eu actor la Sibiu. Am apucat însă bustul de bronz al lui I.C. Brătianu din grădina bisericii, distrus de comuniști după 1947”, spunea actorul. Din păcate, preotul de la care Papaiani învățase frumosul imn ”Trăiască Regele!” și felul în care să rostească Crezul în școală și în biserică, la slujba de duminică, s-a stins în temniță la Jilava, pe când Papaiani era student la Institutul de Teatru din București.
Membru al Partidului Naţional Ţărănesc și un apropiat al omului politic Ion Mihalache
Preotul Ion Postelnicescu sfârșea în penitenciarul de la Jilava la 16 iulie 1959. Născut în 1884 la Moșoaia, județul Argeș în familia preotului Vasile Postelnicescu, licenţiat în Teologie şi Drept, urma să fie hirotonit diacon la Parohia ”Sfântul Gheorghe”, apoi numit paroh la Biserica ”Sfânta Vineri” din Piteşti. După 1929, devine membru al Partidului Naţional Ţărănesc și un apropiat al omului politic Ion Mihalache. Protopop de Piteşti (1932-1934; 1939-1940), membru fondator al Societății Culturale ”Argeşul”, profesor de religie la Liceul de fete ”Ion şi Sevastiţa Vasilescu” din Piteşti (azi Colegiul ”Zinca Golescu”), la 13 august 1952, preotul Postelnicescu este reţinut de Securitate, anchetat, apoi eliberat după trei luni de carceră. Pentru legăturile cu vechi membri ai elitei piteștene, este din nou arestat la 8 ianuarie 1959 și condamnat la 22 de ani de temniță grea pentru infracţiunea de ”uneltire contra ordinii sociale”.
Sursa. www.ziarullumina.ro
Citește și „Ștrudele cu mămăligă”, o comedie nou-nouță la Teatrul Independent Pitești
Citește și Dirijorul Walter Hilgers și pianistul André Parfenov revin la Filarmonica Pitești
0 Comentarii