# Povestea musceleanului care a creat Muzeul Automobilului Românesc la Câmpulung
Emil Hagi nu a lucrat la ARO, a activat ca inginer la construcţia barajelor de la Pecineagu şi Văcăreşti, iar acum e om de afaceri. Datorită lui, în Câmpulung se va vedea şi se va vorbi în continuare despre ARO, dar şi despre mândria de a fi român!
„Mă cheamă Hagi, ca pe fotbalist”. Emil Hagi vorbeşte la telefon cu cineva de prin Ardeal. Are nevoie de piese pentru o motoretă Carpaţi Super. „Am cumpărat-o de curând, dar nu e completă. La Muzeu avem Mobra şi Hoinar, Carpaţiul ne lipsea. Şi ne-am propus să facem o colecţie cu tot ce s-a produs pe roţi în România”.
Vorbeşte mereu la plural, fiindcă totul se face în familie. Aşa sunt românii-aromâni, armânii mai precis. Muzeul Automobilului Românesc este o creaţie a familiei Hagi, din Câmpulung, prin Asociaţia Multiculturală „Nicu Hagi”. A apărut în anul 2014, iar ideea înfiinţării acestuia îşi are originea în exemplul oferit de Majestatea Sa Regele Mihai I. „Prima maşină am luat-o în 2005 şi în anul următor am terminat-o de restaurat. Şi am participat atunci la un eveniment de amploare, întâlnirea cu Majestatea Sa Regele Mihai I, care este preşedinte de onoare al Clubului. A fost o întâlnire la Muzeul Aviaţiei, la Bucureşti, atunci când i s-a prezentat o replică a avionului IAR 80, avionul de vânătoare românesc pe care l-a pilotat în timpul războiului. Noi ne-am bucurat mult pentru că fiul meu, Alexandru Nicolae, care era cel mai tânăr participant la acea întâlnire, având doar 13 ani, a primit o diplomă de la Majestatea Sa pe care acum o avem în muzeu la mare cinste. A fost un moment care a sporit pasiunea noastră pentru maşini”, povesteşte Emil Hagi. Diploma mai există, prima maşină, nu. A fost vândută unui prieten, în Franţa. Dar au apărut altele…
Cu ARO prin toată România
Muzeul Automobilului Românesc nu este singura modalitate prin care Emil Hagi onorează creaţiile româneşti în domeniul auto-moto-velo. „Câmpulung în amintiri” este o manifestare care a trecut deja de zece ediţii, un mod de expunere şi relatare precursoare Muzeului. Ca şi „Expo IMS”, o altă acţiune a familiei Hagi. Iar de curând a apărut în Câmpulung şi „RetroParada”. „Era obligatoriu ca şi Câmpulungul să fie pe harta unui asemenea eveniment. Eram prezenţi, de regulă, la Piteşti, dar am adus parada şi la noi. De ce să onorăm noi Piteştiul, că nici noi nu eram foarte onoraţi de acest eveniment de acolo. Ajungeam acolo după ce făceam anumite eforturi, inclusiv financiare, puneam pasiune dar ne pierdeam în mulţime. De regulă chestia asta se suprapunea cu alt eveniment, iar nişte oficialităţi de-ale reşedinţei de judeţ considerau că trebuie să ne onoreze pe noi ca fiind cam de mâna a doua-a treia, iar asta m-a deranjat. De ce să le facem noi campanie? Aşa că am preferat să bucurăm nişte oameni din comunitatea noastră, o facem pentru ai noştri”, spune Hagi.
Emil şi fiul său, Alexandru Nicolae, sunt membri ai Retromobil Club România de peste un deceniu, iar proiectul „Câmpulung în amintiri” i-a făcut şi parteneri Retromobil, acesta devenind eveniment de bază în programul anual al Clubului. „Acum a apărut ideea unui proiect pe care încă nu l-am pus în aplicare: să încercăm, dacă vremurile ne vor permite, să facem în fiecare an câte o vizită într-o capitală europeană. Ar fi excelent pentru promovarea brandului ARO. Deocamdată, în 2017, prin mai-iunie, la Secţia ARO-M 461 e în pregătire un proiect care presupune un tur al României. Deja există o variantă de traseu care include, bineînţeles, Câmpulungul, ca ultimă etapă. Va presupune şi vizitarea unor obiective istorice importante, ca o manifestare a spiritului patriotic. Vrem să promovăm şi să provocăm pe unde vom trece”, punctează Emil Hagi unul dintre evenimentele programate pentru acest an.
După piese de ARO, în loc de studiu pentru Bac
În peste un deceniu, prima maşină istorică a fost urmată de altele, unele restaurate cu greu. Au costat bani, muncă, timp şi mândrie. Uzina ARO era deja pe ducă pe când Hagi încerca să obţină piese necesare refacerii automobilelor. Iar în acest lucru era implicat şi fiul, elev la liceu pe atunci. Povesteşte Hagi senior: „Miercurea avea program mai lejer la şcoală, aşa că îl trimiteam cu bani în mână să mai salveze nişte piese care ulterior să ne permită să restaurăm, să întreţinem nişte maşini. Încă de atunci ne propusesem să constituim un fel de bancă de piese pentru M. Şi ţin minte că a venit într-o zi plângând şi spunând că cineva de acolo l-a făcut bişniţar ordinar de piese. Şi i-am zis că nu-i nimic, taci şi-ndură, noi ştim ce suntem şi ştim ce obiectiv avem. Iar el a continuat: «Da, tu mă trimiţi mereu acolo şi acolo sunt nişte oameni care mă umilesc. Ce ştii tu că eu am Bacalaureat de dat!». Ştiu că i-am dat atunci un răspuns de care mereu ne amuzăm: «Măi, frate, dacă nu iei Bacalaureatul, înseamnă că eşti prost, dar mai ai o şansă: îl iei la anul. Dar dacă noi nu salvăm acum piesele acelea, nu mai avem nicio şansă!»”.
Surprinzător sau nu, Emil Hagi nu a făcut parte din marea familie a uzinei ARO decât pe vremea când era elev. „Lucram vara la uzină, în vacanţă. Tata, în schimb, a fost director la Grupul Şcolar al uzinei”. Este vorba despre Nicu Hagi, cel venit din Grecia în Câmpulung. Oricum, asta e o altă poveste care nu trebuie să fie ratată! Dar revin la ARO şi la ce a creat România pe 2, 3, pe 4 sau mai multe roţi.
Emil Hagi vrea să aibă în muzeu tot ce a rulat pe șoselele din România
La Muzeul Automobilului Românesc există sute de exponate. Sunt automobile, motorete, documente, cărţi, fotografii, biciclete, materiale audio-video, ziare, plachete şi chiar o tricicletă. Cei care au copilărit în anii ´70-´80 ai secolului trecut au un şoc atunci când îşi regăsesc acolo timpul pierdut. Iar acest şoc de nostalgie atrage. Eram acolo atunci când două persoane de dincolo de munţi, de prin Covasna, au recunoscut că au mers kilometri plini de regrete, dincolo de Câmpulung, şi, până la urmă, au cedat. Au întors maşina şi au intrat să vadă Muzeul. „Totuşi, impactul este mai mare la cei din străinătate”, susţine Emil Hagi. „Am avut oaspeţi din Israel, specialişti în domeniul auto, din Polonia, veniţi într-o caravană de maşini istorice, ba chiar şi un costarican plecat să cutreiere lumea pe bicicletă. Nu mai vorbesc de germani. Pe aici a trecut Alexander Bloch, de la Auto Mobil VOX, care a făcut o emisiune în care a prezentat un M 461 din 1974. Maşina noastră a rămas acolo, la un muzeu din Germania!”.
Emil Hagi vrea să aibă în Muzeu tot ce a rulat pe şoselele din România. Dar e greu, unele vehicule au dispărut. „Nu mai există TV1, nici autobuzele Mao Zedong şi TV71, nici autoutilitara Carpaţi. Pentru câteva am găsit cărţi tehnice, doar atât. Vrem să avem în colecţie vehicule rare, cum e modelul ARO CN”, îşi doreşte Hagi. Dar deja colecţia este impresionantă, cuprinde multe modele fabricate la ARO, la Dacia, dar şi TV, un Ford Romana din 1939, învingător în Raliul de la Monte Carlo, şi altele. Deoparte e şi lozinca muncitorească de pe vremea şefiei lui Victor Naghi la Câmpulung: „Cea mai înaltă facultate este uzina!”.
Muzeul a fost făcut într-un fost cămin cultural
Hagi a făcut Muzeul în fostul cămin cultural din cartierul Apa Sărată, imobil pe care l-a reabilitat în 2011, concesionându-l de la Consiliul Local. E legat de zonă, tatăl a fost director la şcoala de aici. „Îi cinstesc memoria şi prin acest lucru, fiindcă şi-a pus amprenta asupra locurilor şi oamenilor. De aceea am înfiinţat Asociaţia Multiculturală „Nicu Hagi”, prin care promovez dialogul român-aromân”, se destăinuie Emil Hagi. Şi se poate spune că a realizat nu un muzeu, ci mai multe!
La căminul de la Apa Sărată au loc manifestări dedicate legăturilor seculare dintre românii de aici şi cei din Macedonia istorică. În cazul lui Hagi e vorba de Veria-Grecia. Şi tot acolo, la Muzeu, se regăsesc costume populare şi obiecte din ambele părţi. Şi mai mult… La doar câţiva paşi de căminul-muzeu, Emil Hagi a construit două case: una musceleană, alta armânească. În ele se regăsesc obiecte specifice ambelor moduri de trai. „Avem tradiţii asemănătoare, chiar identice. Spre exemplu, tehnicile de ţesut sunt aceleaşi, chiar şi motivele decorative”, susţine colecţionarul din Câmpulung. Şi e de necombătut când spune că există o singură limbă vorbită şi de români, şi de aromâni, cei din urmă folosind un dialect al limbii române.
0 Comentarii