Era din Cofrângeni și a vrut să candideze la Cotroceni
U.Z.P.R. ne-a adus, cu întârziere, vestea morții marelui scriitor și profesor George Gibescu, la 16 iulie 2024, la București. Profesorul George Gibescu, născut pe 24 octombrie 1940, în satul Burluși, comuna Ciofrângeni, județul Argeș, a fost o personalitate marcantă în domeniul educației și literaturii din România, contribuind semnificativ la dezvoltarea acestor domenii prin activitatea sa didactică și publicistică.
Era (și este) foarte puțin cunoscut în Argeș, parte din vina sa, întrucât „s-a rupt” de rădăcini, nelansându-și nicio carte a sa la Pitești. Ca o ironie a sorții, a fost înmormântat în cimitirul din satul natal, în prezența fiicei sale (stabilită în Olanda) și a unui mic grup de apropiați și rude din sat.
George Gibescu a urmat școala generală în satul natal și liceul la Râmnicu Vâlcea. A continuat cu Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București, unde și-a desăvârșit, în 1964, studiile. După absolvire, a lucrat ca profesor, muzeograf, redactor la Editura „Eminescu” și bibliotecar. De asemenea, a fost redactor la revista „Viața Românească” din 1990 până la pensionare.
În cariera sa de profesor, George Gibescu a fost cunoscut pentru dedicarea sa față de elevi și pentru metodele inovative de predare. A fost un mentor pentru mulți tineri, inspirându-i să urmeze cariere în domeniul literaturii și educației. Ca redactor și bibliotecar, a contribuit la promovarea literaturii românești și la conservarea patrimoniului cultural.
Deși nu publicase nicio carte, decât cronici, în 1970 a ajuns membru al Uniunii Scriitorilor. A debutat cu volumul „Al. Philippide interpretat de….” (Editura Eminescu, 1972). Au urmat volumele: „Ion Barbu interpretat de…” (1976), „Al. Philippide. Monografie” (1985), „Poesii” (2010), „Controverse critice. Microistorie a literaturii române” (2010), „Ion Barbu, ahoreticul” (2019), „Un bocet metafizic” (2020) și „Rugă, fiicei mele Marlen” (poezii, 2021).
Citește și Cum au făcut americanii o nuntă de pomină la Lerești pe vremea lui Ceaușescu
Nu a reușit să strângă cele 100.000 de semnături pentru Cotroceni
Deși neînregimentat politic, în 2019, naiv, a dorit să candideze la președinția României, dar nu a reușit să strângă cele 100.000 de semnături pentru a putea să-și depună candidatura. La 29 august 2019 făcea un apel „către toate televiziunile naționale, dar și către frumosii mei compatrioți.
Seria candidaturilor la președinția României nu s-a încheiat o dată cu depunerea candidaturii lui Mircea Diaconu, cândva un mare actor, azi, un asistat politic de către expiratul Călin Popescu Tăriceanu și de trădătorul Victor Viorel Ponta.
Eu, Gibescu George, din spațiul cultural, mult mai înzestrat decât actorul Mircea Diaconu, întrucât sunt cunoscător al publicisticii lui Eminescu și al discursurilor parlamentare ale lui Maiorescu, Petre Carp, Delavrancea, Nicolae Filipescu, Armand Călinescu etc., doresc să candidez.
Compatrioți, constituiți-vă în echipe de voluntariat pentru a strânge cele 100 000 de semnături, necesare depunerii candidaturii mele.” Lucru acesta nu s-a întâmplat. Totodată, era nemulțumit de președintele Iohannis și a cerut public ministrului Apărării… arestarea acestuia! Firește, lovitura de stat nu a avut loc.
Dumnezeu să-l ierte!
Citește și Istoricul Petre Popa a lăsat prin testament 10.000 de euro pentru Monumentul Eroilor din Piteşti
Citește și Elevii Seminarului Teologic „Neagoe Vodă Basarab” au obţinut premii importante la olimpiade
0 Comentarii