Ţăranii din Vrancea cărora le fuseseră confiscate pământurile şi pădurile s-au răsculat împotriva autorităţilor comuniste. În noaptea de 23/24 iulie 1950 a fost declanşată revolta în satul Bârseşti (unde s-a tras clopotul de la biserica satului, au fost arestaţi miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei). Dar şi în alte localităţi au existat grupuri de ţărani revoltaţi. Autorităţile au intervenit rapid, cu o extremă duritate.
Mai mulţi ţărani au fost executaţi pe loc (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu din Bârseşti, Radu Hurjui din Nereju), iar în perioada imediat următoare au fost arestate sute de persoane. Ţăranii au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. 308 persoane au fost judecate în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Stalin [Braşov], între iunie şi noiembrie 1951, fiind pronunţate şi multe condamnări la moarte.
În 1951 a fost executat Gheorghiţă Bălan (condamnat la moarte prin sentinţa nr. 694/25 iunie 1951 a Tribunalului Militar Galaţi). La 31 ianuarie 1952 au fost executaţi în penitenciarul Galaţi Constantin Manoliu (tată), Victor Manoliu (fiu), Vasile V. Cojocaru (toţi condamnaţi la moarte prin sentinţa nr. 725/18 iulie 1951 a Tribunalului Militar Galaţi). La 17 august 1952 a fost executat în penitenciarul Galaţi Ion Strâmbei (condamnat la moarte prin sentinţa nr. 935/15 noiembrie 1951 a Tribunalului Militar Galaţi).
Peste 30 de sate și comune din Vrancea, „de la cascada Putnei și până pe malul Siretului” s-au ridicat împotriva regimului comunist. Revolta a fost condusă de frații Paragină, Ion, Cristea și Costică și de frații Ionel și Octavian Voinea.
Citește și: „Experimentul Piteşti”, reflectat în artă
Un personaj foarte important care s-a alăturat grupului a fost părintele Filimon Tudosie, părintele stareț de la Mânăstirea Brazi.
Declanșarea răscoalei a fost cauzată de faptul că sătenii auziseră că autoritățile comuniste doreau să pună mâna pe „Hrisoavele lui Ștefan cel Mare”, prin care domnitorul lăsa munții și câmpiile din Țara Vrancei moștenire către feciorii vrânceni.
Mihai Timaru: “Am fost ofițer al armatei regale române și nu puteam să absentez de la lupta armată anticomunistă din Munții Vrancei”
Cităm în continuare din cartea lui Mihai Timaru:
„În 1950, între Tișița și Zăbrăuți (locul unde a murit Ecaterina Teodoroiu) practic în tot bazinul Putnei, până sub Măgura Odobeștiului, toate satele s-au ridicat împotriva stăpânirii comuniste. Peste 30 de comune au pus mâna pe coase și securi, au dat foc posturlior de miliție și sediilor comuniste, punând pe fugă pe călăii și slugile comuniștilor.
Represiunea a fost extraordinară. Sate întregi au fost trecute prin foc și sabie. La Suraia, Vadu Roșca, la Răcoasa s-a tras în plin în săteni ucigând zeci dintre ei. Dacă numesc acum câteva sate, precum Fitionești, Mănăstioara, Verde, Răcoroasa, Străoani, Crucea de Sus (locul de naștere și de baştină a familiei Paragină), Bârsești etc. nu fac decât o enumerare parţială. O reală și exactă istorie a luptei ţăranilor din munţii Vrancei aşteaptă să fie scrisă. Eu nu pot să semnalez aici decât câteva aspecte intrate direct sub observaţia mea. Astfel, în casele celor socotiți răsculați Securitatea a distrus totul, ucigând cai, vaci, porci, etc. golind casele de mobilier, dându-le foc și izgonind pe femei, bătrâni și copii. O jale mare s-a instalat în acea zonă și istoria fiecărei familii de pe acolo nu poate consemna decât tragice amintiri.
În această încleștare pe viață și pe moarte, au căzut mulți vrânceni. Cristea Paragină a murit în plină luptă. Gheorghiță Bălan, col. Strâmbei, Manoliu tată și fiu și mulți alții vor fi prinși, condamnați la moarte și executați. Dar au fost și mulți alții care, uciși pe ici și colo fără vreo judecată, au fost lăsați pradă câinilor”. (Mihai Timaru, Memorial din cotul Carpaţilor…, București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2005)
Cristea Paragină, Gheorghiță Bălan și colonelul Strâmbei vor declanșa răscoala celor peste 30 de sate din Vrancea,
500-600 de oameni înarmaţi au atacat şi ocupat Sfatul popular, Miliţia şi Poşta din mai multe localități.
Trupe impresionante de securiști și militari au fost trimise pentru a-i prinde și anihila pe răsculați.
Ion Paragină, Mihai Timaru (fost ofițer al armatei române), au fost încercuiți și arestați.
Citește și:
Mihai Timaru a fost condamnat la închisoare pe viață, trecând prin infamul proces de reeducare în închisorile de la Pitești și Gherla.
A executat 15 ani de pedeapsă, fiind eliberat în 1964, în urma decretului semnat de Gheorghiu-Dej.
Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan, prinși și ei, au fost condamnați la moarte şi executați.
100 de ţărani au scăpat refugiindu-se în munţi.
Au urmat represalii, autoritățile comuniste arestând şi condamnând la ani grei de temniţă 800 de persoane.
Forțele de represiune erau conduse de general-maior Nicolae Ceaușescu, cel care avea să ajungă președintele comunist al României.
0 Comentarii