După dezastrul de la Turtucaia și eșecul manevrei de la Flămânda din toamna anului 1916, trupele Triplei Alianțe simt momentul favorabil și trec la ofensivă pe ambele fronturi, atât în Transilvania, cât și în Dobrogea. Cei mai vestiți generali germani sunt desemnați să comande aceste trupe: Falkenhayn în Transilvania și Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi” pentru victoriile obținute pe frontul de vest, în Dobrogea. Situația armatei române, după ofensiva victorioasă de la sfârșitul lunii august, devenise dintr-o dată foarte grea. Rezistența pe trecători căzuse și trupele germane se îndreptau ca un tăvălug spre Capitală.
În acele momente se impuneau comportamente exemplare, erau necesari comandanți neînfricați, care să ridice moralul trupei. Unul dintre aceștia a fost colonelul Stan Poetaș. Stan Poetaș nu era omul jumătăților de măsură. Adeseori sfida moartea cu un curaj considerat de mulți confrați drept nesăbuit. Când începea lupta îl cuprindeau nervii și nu mai avea stare până ce nu mergea în linia întâi, coborând în tranșee. În mod sigur din această cauză era iubit de ostașii care, deși el nu împlinise 46 de ani, îi spuneau „taica Stan”. Un astfel de om în acele momente grele însemna enorm. Cuvinte de îmbărbătare străbăteau linia frontului: „la flancul drept luptă taica Stan, nu avem nici o grijă…”. În plus se născuse în comuna Ulmu, județul Brăila. Cu alte cuvinte, lupta la el acasă.
Citește și Lecţia de istorie. Miracolul de la Nucşoara
În luptele de la Topraisar, Mackensen angajează forțe proaspete, respectiv Divizia 271 Infanterie și întreaga artilerie grea germană și bulgară. Pe direcția loviturii principale se afla Brigada 17 Infanterie comandată de colonelul Stan Poetaș, formată din Regimentele 9 Vânători și 40 Infanterie „Călugăreni”. Astfel se explică bombardamentul nimicitor ce se execută în sectorul său. Simțind iminența atacului, Stan Poetaș recurge la un gest care va impresiona nu numai Armata Română, ci și pe celebrul Mackensen, „spărgătorul de fronturi”: ordonă să se aducă în tranșeele liniei întâi drapelul și muzica regimentului și îi pune să cânte „Deșteaptă-te române” în timp ce jură pe drapel că nu se vor retrage sub nicio formă! Ostașii își fac cruce și nu le vine să creadă!
Două zile și jumătate au durat atacurile nemților, fără să înainteze un metru! Retragerea s-a produs abia când flancul drept al apărării a căzut din cauza trupelor rusești care nu au mai rezistat.
Următoarea întâlnire cu Mackensen a fost pe Neajlov-Argeș. Lui Stan Poetaș nu i-a venit a crede că în fața sa se află tot Divizia 271 Infanterie. Turbează! Declanșează un atac furibund la Bălăria și ia 200 de prizonieri, trei tunuri grele și un numeros material de război. Dezastrul a fost atât de mare, încât atunci când comandantul Brigăzii 18 rezervă germane a încercat să ia legătura telefonică cu comandamentul Diviziei 271 a primit o înjurătură românească pe care nu-mi permit să o reproduc.
Ulterior a fost avansat general și a comandat Divizia 17 Infanterie la Mărășești. La 11 noiembrie 1918 se încheie Primul Război Mondial. Nu și pentru generalul Stan Poetaș. Brigada comandată de el continuă luptele de-a lungul Nistrului pe noua frontieră a României Mari cu bandele ucrainiene. Au fost lupte cumplite în care regulile războiului erau total abandonate. La 8 ianuarie 1919 a sfidat pentru ultima dată moartea fiind ucis de un glonț tras mișelește pe la spate de un bandit ucrainian în timp ce inspecta trupele. Taica Poetaș abia împlinise 48 de ani. Așa s-a scris istoria!
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Bărbaţii faimoşi ai Piteştiului
Citește și Lecţia de istorie. Învierea Domnului în închisorile comuniste
0 Comentarii