• (Episodul 4)
Episodul 1 al acestui articol a relatat cazurile suferinţelor simetrice ale unei mame palestiniene şi ale uneia israeliene, prezentând dilemele etice şi politice legate de ajutorul umanitar şi recuperarea ostaticilor.
Episodul 2 sugerează că Netanyahu a putut profita de atacul Hamas ca să-şi consolideze poziţia politică (vezi rezumatul articolului „How and why Israel helped create Hamas?”, publicat alăturat).
Episodul 3 cercetează cauzele ineficienţei armatei israeliene în ciuda superiorităţii militare faţă de armata palestiniană şi cum de Hamas continuă să aibă aderenţă populară în rândul populaţiei palestiniene, în pofida criticilor privind corupţia şi stilul de viaţă luxos al unora dintre liderii săi.
Îmi îndemn cititorii să verifice independent informaţiile incluse în acest studiu şi să le proceseze personal.
• Cine este pisica şi cine este şoarecele?
Protestele anti-israeliene exprimă dezacordul faţă de politicile şi acţiunile guvernului Israelului; ele diferă de antisemitism, care este o formă de ură sau discriminare îndreptată împotriva evreilor ca grup etnic şi/sau religios, dar diferenţele au devenit neclare în reacţiile la războiul dus de Israel în Fâşia Gaza.
Tot aşa, între a fi pro-palestinian şi a fi anti-israelian există mari deosebiri, dar, de ambele părţi, funcţionează principiul „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”, principiu care şterge distincţiile.
Luptătorii Hamas pot purta uniforme, dar nu o fac în mod constant.
Ei preferă adesea să se îmbrace în haine civile ca să se amestece mai bine printre civili sau ca să evite identificarea lor în calitate de combatanţi.
Faptul induce confuzia că oricare palestinian este Hamas, o convingere pe care o au mulţi israelieni şi care produce şovinism fanatic, nu doar în timp de război.
Ideologia Hamas exclude existenţa Israelului ca stat, dar în declaraţiile oficiale nu specifică ce ar trebui să se întâmple cu israelienii după desfiinţarea statului Israel; unele declaraţii şi acţiuni cuprind sugestii de violenţă, astfel că mulţi israelieni se simt ameninţaţi cu extincţia.
Pentru numeroşi israelieni, expresia „lupta de eliberare a Palestinei” este sinonimă cu expresia „uciderea israelienilor”.
Protestatarii, cum ar fi cei de la Columbia University, susţin că doresc să pună capăt războiului din Gaza şi să facă presiuni asupra guvernului israelian să acorde palestinienilor un stat. Conform relatărilor de presă, unii dintre organizatorii protestelor, cum ar fi „Students for Justice in Palestine”, doresc eliminarea totală a Israelului ca stat, ceea ce a dus la sloganuri şi scandări ce promovează eliminarea, nu coexistenţa, iar declaraţiile violente şi extreme nu provin de la periferia mişcării, ci parvin de la liderii protestelor.
Faptul oferă argumente puternice pentru conservatorii americani şi israelieni care, conform relatărilor, susţin că o soluţie paşnică este nerealistă.
Acest lucru consolidează poziţia liderilor israelieni de dreapta, care susţin că singura soluţie este controlul total al Israelului asupra teritoriilor ocupate.
• Disproporţia reacţiei israeliene
Am văzut de ce Israel nu-şi adjudecă victoria militară, deşi are o putere copleşitoare în raport cu Fâşia Gaza.
Dar cum se poate ca, după atrocităţile comise de Hamas în 7 octombrie 2023, majoritatea lumii să treacă de partea palestinienilor, când Hamas încă reţine circa 100 de ostatici?!
Raţiunea pare să fie disproproporţia absolută a reacţiei de răzbunare israeliene, care înăbuşeşte orice detalii justificative şi maschează eventualele alte cauze.
Cifrele raportate de Hamas nu sunt confirmate de terţi neutri, dar, dacă este adevărat că au fost ucişi 34-35 de mii de palestinieni, aşa cum o arată grafica preluată de la Al Jazeera, atunci căutarea în altă parte a temeiurilor pentru blamul internaţional asupra Israelului şi pentru suportul cauzei palestiniene o face suspectă de partizanat pro-israelian.
Totuşi, Hen Mazzig, cercetător senior la Institutul Tel Aviv, a declarat pentru Fox News Digital (22), conform unui articol publicat la jumătatea lunii noiembrie: „Nu cred că oamenii care protestează pe străzi chiar se preocupă de drepturile naţionale palestiniene. Nu cred că ei înţeleg despre ce vorbesc sau ce susţin, pentru că dacă ar face-o, de ce ies în stradă acum? De ce au protestat de la 8 octombrie? Am văzut proteste pe 7 octombrie, chiar”.
Demonstraţii pro-palestiniene pe 7 octombrie, în chiar ziua atacului Hamas, când Israelul era văzut de orice om normal drept victimă?!
Deci, există şi alte cauze ale aderenţei la cauza palestiniană, care nu ţin de represaliile israeliene în mod direct.
Voi cerceta această sugestie în episoadele viitoare.
Oricum, grozăvia acestei ucideri în masă practicată de Israel a făcut să treacă în uitare monstruozitatea Hamas de la 7 octombrie 2023, ba chiar unii aruncă vinovăţia asupra Israelului.
Şocul în opinia publică internaţională are darul să inverseze scurgerea timpului: căci monstruozitatea Hamas de atunci îşi găseşte justificarea în grozăvia israeliană de după aceea.
Revista israeliană CTech a relatat la 29 octombrie 2023: „Luna aceasta, şefii de la Harvard au decis că numirea Israelului «în întregime responsabil» pentru uciderea, răpirea şi violul cetăţenilor săi ţine de libertatea de exprimare”.
Reacţia ulterioară a Israelului a devenit justificare pentru acţiunea iniţială a Hamas.
Pe de altă parte, în spatele cruzimii represiunii din Fâşia Gaza cred că se găseşte spaima – lupta pentru supravieţuire a Israelului.
Înconjurat de ţări arabe din toate părţile, Israelul a supravieţuit prin faima invincibilităţii sale armate şi prin celebritatea infailibilităţii serviciilor sale secrete.
Această reputaţie a fost distrusă la 7 octombrie, când s-a văzut că Israelul este slab, că armata sa este slabă şi reacţionează lent, că serviciile sale secrete sunt slabe şi aparent au fost depăşite şi statul nu-şi poate proteja cetăţenii, în ciuda adoptării unor măsuri de securitate unice pe planetă.
Represiunea din Fâşia Gaza este menită, probabil, să-i refacă Israelului imaginea de ţară imbatabilă, – atât în exterior, cât şi în ochii propriei populaţii – asumându-şi infamia modului în care o face.
Greşeli peste greşeli.
Este o disperare.
În context, se întrezăreşte un calcul latent, care nu poate fi declarat fără să atragă oprobriul.
Vă previn că ideea care urmează este şocantă şi va fi îndată contestată, în principal de israelieni şi pro-israelieni, dar va fi contestată şi de palestinieni, fiind umilitoare.
La disproporţia reacţiei israeliene participă un motiv, oarecum ciudat, cu originea în istoria recentă:
În anul 2011, Israel l-a recuperat din captivitatea Hamas pe soldatul Gilad Shalit (devenise ostatic în 2006), dând la schimb 1.027 de prizonieri palestinieni. El a fost primul ostatic israelian recuperat în viaţă, de la Hamas. Eliberarea lui Gilad Shalit a fost sărbătorită în Israel ca o victorie pentru întreaga ţară; întoarcerea celor 1.000 în Fâşia Gaza a creat un triumf. A fost, astfel, stabilită o „cotaţie” extravagantă: un israelian, pentru o mie de palestinieni. Asta se poate scrie şi aşa: 1 israelian = 1.000 de palestinieni.
Gândirea unora dintre israelieni este stigmatizată de acest raport cantitativ.
În virtutea acestei echivalenţe cutremurătoare, cei 35.000 de palestinieni ucişi în Fâşia Gaza de armata israeliană sunt încă prea puţini ca să astâmpere setea de răzbunare pentru moartea celor 1.139 de oameni asasinaţi la 7 octombrie.
Căci,1.139 x 1.000 = 1.139.000 de oameni (adică jumătate din populaţia Fâşiei Gaza – 2,3 milioane). Uciderea unui milion de oameni?
Nu, nimeni nu a pretins explicit un astfel de „preţ”.
Dar nu asta înseamnă ameninţarea lui Netanyahu cu transformarea Fâşiei Gaza într-o „insulă a deşertului”?
Citește și:
- Specialist oncolog din Japonia: Vaccinurile Covid sunt vinovate de explozia de Turbo-Cancere
- Un pacient cu AVC hemoragic, operat cu succes la Spitalul Judeţean Argeş!
- Pastila de frumos. De la tradiţie la modernizarea pomiculturii româneşti
- Sfatul psihologului. Ce ne spunem nouă contează
• Consecinţele unui schimb de prizonieri lunatic
Cotaţia de „unu la mie” şi-a pus pecetea explicit pe dificilele negocieri pentru eliberarea ostaticilor, între Israel şi mişcările palestiniene, unde Hamas a pus condiţii considerate „delirante” de presa israeliană.
Prezint o sinteză sistematică a condiţiilor impuse de Hamas, relatate în presa israeliană (23) din 8 mai 2024, unde exprimările redactate cu litere îngroşate reprezintă concluziile israeliene:
1. Eliberarea ostaticilor: Hamas refuză să elibereze în prima etapă 33 de ostatici vii (aşa cum era solicitat iniţial), ci vrea să înapoieze atât ostatici vii, cât şi morţi. Primii ostatici ar putea fi eliberaţi abia în a treia zi de la intrarea în vigoare a acordului, şi de aici „alţi trei deţinuţi la fiecare şapte zile”.
2. Controlul asupra Fâşiei Gaza: Propunerea include cerinţe care ar permite Hamas să-şi consolideze controlul asupra întregii Fâşii Gaza, inclusiv prin retragerea parţială a trupelor israeliene.
3. Sprijinul pentru Hamas şi marginalizarea Autorităţii Palestiniene (AP): Eliberarea liderilor Hamas şi a altor prizonieri importanţi (inclusiv Marwan Barghouti şi Ahmad Saadat) ar putea consolida sprijinul pentru Hamas în Cisiordania, marginalizând în continuare Autoritatea Palestiniană (care conduce în Cisiordania) şi intensificând violenţa împotriva Israelului.
a.Marwan Barghouti: A fost comandant al organizaţiei Fatah. El ispăşeşte cinci pedepse pe viaţă pentru orchestrarea unor atacuri teroriste mortale în timpul celei de-a doua Intifade.
b.Ahmad Saadat: Este liderul organizaţiei teroriste Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (FPLP). Saadat a fost condamnat pentru organizarea asasinării ministrului turismului Rehavam Ze’evi în 2001 şi ispăşeşte o sentinţă de 30 de ani de închisoare.
4. Reafirmarea obiectivelor teroriste: Propunerea permite lui Hamas să continue teroarea asupra Israelului, inclusiv prin refuzul să elibereze toţi ostaticii şi prin menţinerea unui climat de instabilitate şi violenţă în regiune.
5. Utilizarea acordului pentru avantaj strategic: Hamas poate utiliza acordul în beneficiul său strategic, abrogându-l atunci când consideră că şi-a atins obiectivele, în timp ce Israelul ar avea puţine mijloace pentru a forţa respectarea acestuia.
Pe scurt, decidenţii israelieni susţin că propunerea Hamas este concepută să-şi consolideze puterea şi influenţa în regiune, cu perspectiva să se extindă în Cisiordania.
Analiştii americani de la Institutul pentru Studiul Războiului au scris, în aceeaşi zi, că „este posibil ca liderii Hamas să fi calculat că Hamas va supravieţui unei operaţiuni israeliene în Rafah şi că, prin urmare, Hamas îşi poate permite să-şi menţină cererile maximaliste în acordul de încetare a focului, fără concesii majore”. (24)
Din partea palestinienilor, negocierile de pace sunt conduse de Yahya Sinwar, şeful Hamas din Gaza, care a fost el însuşi printre cei 1.027 de prizonieri palestinieni daţi la schimb de Israel pentru eliberarea soldatului răpit Gilad Shalit.
Sinwar este cel mai înalt oficial al Hamas din Gaza şi conducătorul de facto al Gazei, (precum şi al doilea cel mai puternic membru al Hamas după Ismail Haniyeh); analiştii susţin că el este cel care a conceput atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023.
Având experienţa personală în schimbul de prizonieri din 2011, Yahya Sinwar a ordonat capturarea de ostatici, pentru că a ştiut că la eliberarea fiecăruia (şi mai ales pentru femeile soldat), poate impune condiţii exorbitante.
Deci, acela cu care negociezi este unul din cei o mie pe care i-ai dat pentru eliberarea unui singur om de-al tău – ce rată cumplită de multiplicare a terorismului!
Cine este pisica şi cine este şoarecele în acest joc mortal?
Să încerci obţinerea prin schimb a cetăţenilor tăi ţinuţi ostatici, negociind cu unul dat la schimb anterior, pentru eliberarea altui om al tău – unde se sfârşeşte acest cerc vicios?
Anihilarea unuia, a celuilalt, a amândurora, rănind restul lumii.
• Post Scriptum
Un comentariu valoros a venit din partea unui cititor, la Episodul 1 al acestui articol din BURSA:
3.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2) (mesaj trimis de anonim în data de 16.05.2024, 11:40)
Cred că adevărata cauză a conflictului etern din zonă este refuzul Israelului de a accepta în mod onest şi, pe cât posibil, echitabil împărţirea teritoriului disputat istoric de evrei şi arabi. Chiar şi în teritoriul CIsiordaniei, atribuit arabilor, tot evreii conduc cu mână forte şi favorizează implantarea cetăţenilor israelieni. Două state diferite, independente, cu relaţii corecte între ele – chiar dacă fără efuziuni sentimentale – ar putea asigura viaţa cetăţenilor lor fără actualele orori produse de ambele părţi.
Comentariul este valoros pentru că reprezintă opinia de bun simţ tipică pentru cetăţeanul care nu este informat că între palestinieni şi israelieni este angajat un joc de-a şoarecele şi pisica, unde nu este clar cine e unul şi cine e altul. Pentru edificare, citez din Wikipedia:
„Taher El-Nounou, consilier mass-media Hamas, a spus că speră «ca starea de război cu Israel să devină permanentă la toate graniţele şi că lumea arabă va fi alături de [Hamas]»”.
„Ghazi Hamad, un oficial înalt al Hamas, a declarat într-un interviu: „Trebuie să dăm Israelului o lecţie şi vom face asta din nou şi din nou…”
„El a subliniat dorinţa Hamas de a «plăti un preţ», încheind cu un apel la eliminarea Israelului: «Trebuie să înlăturăm acea ţară deoarece constituie o catastrofă de securitate, militară şi politică pentru naţiunile arabe şi islamice»”.
„Două state diferite, independente, cu relaţii corecte între ele”?
Nu, Hamas şi sponsorii săi (de exemplu, Iranul) exclud aşa ceva.
Conform sursei din Wikipedia citate mai sus, unii comentatori evidenţiază cum Carta fondatoare a Hamas, care pledează pentru distrugerea Israelului, conţine limbaj antisemit şi, potrivit anumitor cercetători, implică un apel la genocidul evreilor. Acest lucru, subliniază aceeaşi sursă, a condus la sugestia că atacurile din 7 octombrie au fost un efort de îndeplinire a acestei agende.
Note
(21) https://www.aljazeera.com/news/longform/2023/10/9/israel-hamas-war-in-maps-and-charts-live-tracker
Observatie: cifrele evolueaza zilnic.
(24) https://www.understandingwar.org/backgrounder/iran-update-may-8-2024
0 Comentarii