După cum se știe, numele doamnei profesoare Carmen Nicolescu de la UPIT apare ca și coordonator științific la toate cele cinci lucrări scrise de Cornel Penescu în închisoare. Într-un drept la replică trimis luna trecută mai multor redacții, aceasta s-a apărat, spunând că nu l-a cunoscut niciodată pe Penescu și că doar ar fi semnat trei recomandări la solicitarea unui coleg de catedră după ce o parte dintre lucrări ar fi fost publicate. Dincolo de adevărul suprem, ce probabil va fi stabilit de către procurorii DNA și expertizele grafoscopice, sunt unele semne de întrebare inerente. Conform normelor legale încă în vigoare, profesorul trebuie să semneze o hârtie prin care să ateste că este coordonatorul lucrării ştiinţifice a deţinutului, în care să specifice titlul şi tema lucrării, înainte ca deținutul să se apuce de scris. Și mai e ceva. Una dintre lucrări a fost scrisă, conform răspunsului oficial de la Administrația Națională a Penitenciarelor, de către Cornel Penescu în perioada 9 iulie – 18 septembrie 2014. Or cele trei recomandări pe care doamna Nicolescu spune că le-a semnat au fost date în 2015. Cine a dat recomandarea pentru cartea scrisă în 2014? Ceva nu se leagă.
Dincolo de dubii și de normala prezumție de nevinovăție, mai e ceva. E o problemă de atitudine a doamnei Carmen Nicolescu. Recent, aceasta le-a spus studenților de la Jurnalism cu care avea un examen că ziariștii care au scris despre faptul că ar fi coordonatorul științific al lucrărilor lui Penescu sunt semidocți. Un afront gratuit, ţinând cont că articolele au fost scrise în baza unor dovezi faptice, în speță listele furnizate de către Administrația Penitenciarelor și lucrările științifice pe care numele lui Carmen Nicolescu apare negru pe alb, în condițiile în care cadrul didactic de la UPIT nu știe background-ul și cariera jurnaliștilor care au scris respectivele articole.
Și mai e o problemă. Studenții și absolvenții de la Jurnalism pregătiți de doamna Carmen Nicolescu și de alte cadre didactice care nu au lucrat nici măcar o lună într-un ziar sau o televiziune sunt în procent covârșitor semidocți pe bandă rulantă în ale jurnalismului. Și pentru asta o vină uriașă o are sistemul universitar dezastruos, sistem în care studenților li se dau și predau cursuri pe nemestecate, în care unii profesori predau direct de pe laptop și trimit cursurile studenților pe e-mail, sistem în care unii predau mai mult mecanic și alții simulează că învață. Dovada? Dintre miile de absolvenți de Jurnalism din ultimii 15 ani – și cu aproape o sută am lucrat personal – doar vreo maximum zece, în frunte cu colegul meu Alex Vlaicu, se pot numi JURNALIȘTI, iar restul sunt – repet, pe partea de jurnalism – fie semidocți (asta ca să folosesc un eufemism), fie paraleli total cu gramatica română, fie paraleli cu scrisul. Culmea e că pe site-ul oficial al UPIT scrie negru pe alb că specializarea Jurnalism este „recunoscută pe plan național și internațional drept un spațiu al formării profesionale la cele mai înalte standarde”. Un fel de fals moral online, nu-i așa?
În loc să îi învețe să fie viitori jurnaliști de calitate – din păcate nici nu ar avea cum, în condițiile în care, repet, nu a lucrat vreodată în presă, doamna Carmen Nicolescu jignește ziariștii în absență și în fața propriilor studenți. Paradoxal e și faptul că la Jurnalism un singur cadru didactic e… jurnalist de profesie și vocație, și mă refer aici la fostul meu coleg Florin Stoica, același pe care doamna Carmen Nicolescu îl acuză ca a pus-o să semneze recomandările pentru cărțile deja… finalizate ale scriitorului-deținut Cornel Penescu. Stimată doamnă Carmen Nicolescu, în loc să jigniți și să fiți coordonator științific (până la proba contrarie) de lucrări scrise în închisori, mai bine v-ați da peste cap să produceți absolvenți de calitate și nu doar purtători de diplome care habar nu au să scrie un articol ori să pună întrebări la un interviu. Și nu v-o spune un semidoct, ci unul care lucrează de peste 17 ani în presă, unul care a scris peste 6.000 de articole și interviuri, unul care i-a cunoscut pe George W. Bush și pe Sting, unul care a participat la summituri NATO și a intervievat șefi de stat și de guvern, unul care a scris 11 ani pentru o agenție de presă din Elveția, unul care scrie cărți premiate la nivel național și nu plagiate la nivel local, unul care vorbește patru limbi străine și care – spre cultura dumneavoastră generală – a luat premiul I la un concurs național de cultură generală. Ce mai „semidoct”, nu-i așa?
Nu veți ști niciodată ce e jurnalismul adevărat, stimată doamnă Carmen Nicolescu. Nu aveți cum. De ce scriu editorialul ăsta? Nu ca să îl parafrazez pe Zola și să spun indirect „Acuz”. Nu. Nici nu acuz, nici nu jignesc. Aștern aceste rânduri pentru că jurnalismul și scrisul sunt natura mea. Iar acest adevăr este valabil și pentru colegii mei de la Jurnalul de Argeș și pentru ceilalți colegi care fac presă adevărată.
V-aș provoca la un concurs de jurnalism. Dar mi-e teamă să nu mă „încuiați” cu întrebări din operele lui Cornel Penescu, pe care bănuiesc că le cunoașteți destul de bine.
Denis Grigorescu
0 Comentarii