Am informația sigură că statuia ”Maternității” (așa cum am intitulat-o eu, negăsind alte date despre ea) va fi mutată în zilele următoare în Expo Parc la inițiativa viceprimarului Gelu Tofan și a doctorului Tiberiu Irimia, consilier local.
Nu cu mult timp în urmă, am scris că este singura statuie din lume care are loc de parcare. Este expusă într-o parcare, mai exact în parcarea complexului ”Doi cocoși”, fiind încadrată de mașinile locatarilor din zonă cu delimitările de rigoare.
Este un prim pas important, într-o acțiune mult mai amplă de reabilitare a monumentelor istorice mutilate de comuniști, și care, în virtutea inerției, au rămas în aceeași postură (impostură) după ce au trecut mai bine de treizeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989.
Deși a fost montat după 1990, Ceasul din dreptul magazinului Trivale (îmi permit să-l scriu cu majuscule, pentru că intrase deja în conștiința piteștenilor) devenise punctul de reper al întâlnirilor tinerilor: ”Ne vedem la Ceas!”. După ce dispăruse de ceva timp, iată că a reapărut într-o replică ce se încadrează foarte bine în spațiul ambiental. De două ori bravo!
Sunt pași timizi, pentru că mai sunt multe de făcut, măcar pentru a repoziționa corect monumente istorice pe care le avem, în condițiile în care nu ne putem compara la acest capitol cu orașe de tradiție, precum Iași, Timișoara, Craiova, Brașov, Cluj-Napoca, ca să nu mai amintesc de capitală.
Înțeleg că s-ar demara în curând procedurile de schimbare a denumirii Pieței „V.I. Lenin” existente încă în acte pe locul celei ce astăzi se numește nelegal Piața „Milea”. Deocamdată, Piteștiul se înfrățește cu orașul Caracal, în care, potrivit legendei, se află „Cele șapte minuni”. Dacă la Caracal, chiar dacă au existat, au fost corectate de multă vreme, la noi „minunea” persistă, fapt ce scoate în evidență nu doar opacitatea, dar și indiferența cu care aleșii locali tratează aceste aspecte deloc neglijabile. Despre toate acestea am mai scris, dar le reamintesc în speranța că s-a creat acum un moment favorabil.
Citește și Lecţia de istorie. A intrat în viaţă desculţ şi a ieşit dintr-o pivniţă
În Grădina Publică, deși a existat un proiect de rotondă a personalităților orașului, care s-a blocat încă de pe vremea primarului Tudor Pendiuc, monumentul dedicat Răscoalei țăranilor din 1907, o operă de artă valoroasă, a fost pur și simplu mutilat, soclul rămânând pe loc, iar statuia a fost mutată în urma insistențelor unor oameni de bine, dar într-o altă zonă a orașului, total inadecvată. Pe vechiul soclu a fost așezată, ca urmare a demersului unor consilieri locali liberali, statuia marelui om politic Ion C. Brătianu. Până aici toate bune și frumoase, numai că pe soclu se află și astăzi basoreliefuri cu scene din timpul răscoalei, laolaltă cu inscripțiile referitoare la personalitatea celui de care se leagă cu adevărat istoria Piteștiului, Ion C. Brătianu.
Pe strada Crinului se află monumentul luptătorilor argeșeni din Războiul pentru Independență (1877-1878). Salvat ca printr-o minune în 1962, ca urmare a vizitei unei delegații din Bulgaria, care dorea să așeze coroane la monumentul ce fusese dărâmat, a fost reamplasat de urgență pe strada Crinului și acolo a rămas. Menționez că acesta fusese amplasat inițial în parcul din fața sediului Administrației Financiare, în centrul orașului.
În aceeași situație se află și monumentul dedicat omului de cultură Gheorghe Ionescu-Gion, amplasat inițial în Grădina Publică; astăzi este așezat în curtea Colegiului Brătianu, într-o poziție cu totul derizorie. Deși am semnalat faptul că bustul este o lucrare a sculptorului Carol Storck de la începutul secolului al XX-lea (1911) și oricând poate fi furată, nu doar datorită valorii deosebite (operele sculptorului se vând de la 5.000 de euro în sus), dar și prin faptul că este confecționată din bronz de cea mai bună calitate, un metal foarte căutat azi de unii concetățeni.
Închei prin a semnala și monumentul artileriștilor argeșeni participanți la războiul contra Bulgariei din 1913, mutilat și el prin așezarea pe soclu a unui bust al lui Tudor Vladimirescu, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu istoria orașului nostru.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. „Tăkiţă gură de aur”
0 Comentarii