„Teatrul Național din București
Cabinetul Directorului
Stimate domnule Rebreanu,
N-am înnumărat de câte ori am venit la Teatru, pentru manuscrisul în chestiune, pentru că de câte ori am venit, gândul că te voi vedea pe d-ta mi-a făcut plăcere.
Dar cum sunt în situația de a nu mai putea veni și aceasta, cu părere de rău, pe care o egalează numai admirațiunea pentru d-ta, deoarece sunt nevoit să închid numărul revistei fără importanta colaborare a unuia dintre prietenii cei mai buni ai sărbătoritului.
Și așa, chiar dacă aș fi primit manuscrisul azi, tipografia tot nu-mi mai garantează apariția nici la 14 ale lunii iunie.
Îți cer scuze pentru cât te-am plictisit.
Al d-tale,
Vladimir Streinu”
„Scumpă colegă*,
În dimineața de azi, Timpul mi-a adus în camera mea de bolnavă un dar gingaș și de preț. Pentru aspra muncă de plămădeală a făpturilor din Rădăcini mi-ai făcut, duduie Sanda, ofranda unui juvaer.
Legătura noastră sufletească și spirituală nu e nouă, dar gestul și expresia cronicei ce ai dedicat Rădăcinilor ridică la suprafață aceste simțăminte.
Hortensia Papadat-Bengescu
din 7 ianuarie 1939
cu întârzierea unei prelungite convalescențe din 21 ian. 1939”
*Sanda Movilă (născută la Cerbu – Albota, Argeș, la 7 ianuarie 1900, a fost o cunoscută scriitoare interbelică la nivel național)
Citește și O istorie a vieţii culturale argeşene prin corespondenţă (I)
„27 mai 2010
Stimate D-le director,
Vă scriu eu, Constanța Teodorescu-Zavaidoc, fiica renumitului cântăreț popular Zavaidoc, născut în orașul Pitești în 1896, 8 martie, și decedat în 1945, la 13 ianuarie. Eu aveam 4 ani, nici nu l-am cunoscut bine. Mama, văduvă la 34 de ani, cu 3 copii – eu, născută în 1940, 9 noiembrie, în București, un frate, botezat Zavaidoc, născut în 1942 în Pitești, și încă o surioară, născută în 1944, la 26 noiembrie, la Târgoviște, și decedată în 1945, la 13 ianuarie, în aceeași zi cu tata, de numai 2 luni, în Turnu Măgurele. Mama a fost trimisă în orașul Focșani, unde se aflau casele părinților ei, Ion și Anastasia Pavel, pe str. Lt. Botescu 13.
Pe atunci, casele din Focșani erau ocupate – bordel cu patroană. Tot orașul era ocupat de soldați ruși, și școala în care am învățat clasele 1-2.
Copilăria mea – 5 ani (1945-1950) a fost f. tristă. Dacă nu murea fratele meu în Focșani, cred că eram și azi acolo. Mama a venit în București, m-a luat de mână când aveam 9 ani și m-a dat la școala de muzică, la vioară și în corul de copii radio.
Am făcut Conservatorul, am fost profesoară de muzică, am fost în Germania în 1974 la Weimar pentru cursuri muzicale și în Italia, 1975-1976, tot pentru studii canto, de unde am venit cu medalii de aur.
Vă mulțumesc încă o dată pentru Festivalul Zavaidoc în orașul unde s-a născut. Am fost invitată la prima ediție, 2006, am cântat și eu și m-am bucurat de aprecieri de public. În 2010 mai organizați a 5-a ediție? Mă mai solicitați să cânt? Nu știu de ce, dar mi s-a părut că sunt dușmănită pentru că am cântat folclor.
După moartea mamei am pierdut casa, a luat-o Armata, CCA. Mi se mai dă casă în Pitești? Aștept răspunsul d-stră și vă rog să mă ajutați.
Cu mulțumiri,
Constanța Zavaidoc”
Citește și Șatra Benz vine la Analogue Festival, în Mioveni
Citește și Festivalul Național de Teatru 2023. Argumentul curatorilor FNT
0 Comentarii