În ziua de 27 octombrie 2014 a trecut la cele veșnice preotul profesor universitar Dumitru Radu, slujitor devotat al învățământului teologic românesc timp de mai mult de cinci decenii. Dumitru Radu s-a născut la 29 octombrie 1926 în satul Cărpeniș, comuna Cepari, județul Argeș, într-o familie de oameni gospodari și evlavioși, fiind primul din cei trei copii. Dorind să devină preot a urmat cursurile Seminarului Teologic „Negru-Vodă” din Curtea de Argeș și ale Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea între anii 1939 și 1947.
A funcționat ca profesor la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș
A studiat apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, mai întâi cursurile de licență în perioada 1947-1951 și apoi cursurile de doctorat între anii 1951 și 1954, iar între anii 1957-1963 cursurile Facultății de Limba și Literatura Română. Începând cu anul 1955 a funcționat ca profesor la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș, fiind transferat în anul 1957 la Seminarul Teologic din București, predând diferite discipline teologice, dar și Limba română. În anul 1969 a fost numit asistent-spiritual la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, parcurgând toate treptele didactice până la cea de profesor universitar. Argeșeanul nostru a beneficiat de o bursă de studii la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg în perioada 1977-1978. Teza de doctorat în teologie, intitulată „Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine și problema intercomuniunii”, elaborată sub conducerea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, a fost susținută în anul 1978. Începând cu acest an a predat în calitate de profesor de teologie morală până la pensionare, în anul 1996, ulterior funcționând în calitate de conducător de doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, de la care s-a transferat în anul 2004 la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Ovidius” din Constanța.
A fost prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București
Dumitru Radu a fost hirotonit preot în anul 1969 iar în ultimele două decenii a slujit la biserica cu hramul „Sfinţii Împărați Constantin și Elena-Vergului” din Bucureşti, desfășurând o bogată activitate pastoral-misionară și edilitar-gospodărească. Părintele profesor Dumitru Radu a publicat de-a lungul carierei sale universitare numeroase studii și articole de teologie, a fost coordonator sau colaborator la editarea unor volume de studii teologice, ca de pildă „Învățătura de credință ortodoxă” din anul 1978 și „Îndrumări misionare” din 1986. De asemenea, este autor a două volume de studii, primul intitulat „Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative” în anul 2005, cel de-al doilea „Repere morale pentru omul contemporan” din 2007, apărute în ultimii ani ai vieții sale. Protagonistul nostru a reprezentat Biserica Ortodoxă Română în Comisia teologică de dialog cu Biserica Evanghelică din Germania și în Comisia internațională de dialog cu Biserica Romano-Catolică, precum și în cadrul unor întruniri ecumenice. O dimensiune importantă a activității didactice a constituit-o cea de prorector al Institutului Teologic de Grad Universitar din București (1979-1991) și apoi de prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București (1991-1996), calitate în care a adus o contribuție substanțială la procesul amplu al reintegrării facultății în mediul universitar bucureștean, dar și al creării noilor programe de licență sau de master de la această facultate.
Lucrări
Dintre principalele lucrări ale profesorului preot Dumitru Radu menționăm: „Structura actului religios după doctrina ortodoxă, în ST, an. VI”, 1954, „Învăţătura ortodoxă şi catolică despre mântuirea obiectivă după patriarhul Serghie al Moscovei”, în ST, an. VI, 1954, „Învăţătura ortodoxă şi catolică despre Biserică”, în „Ortodoxia”, an. VI, 1954, nr. 4, „Semnificaţia soteriologică a Botezului Domnului”, în „Ortodoxia”, an. VII, 1955, nr. 4, „Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema intercomununii”, teza de doctorat în „Ortodoxia”, an. XXX, 1979, nr. 1-2, „Privire de ansamblu asupra conferinţelor teologice interconfesionale din România”, în ST, an. XXXI, 1979, nr.5-10, „Taina preoţiei”, în „Ortodoxia”, an. XXXI, 1979, nr. 4, „Prea Fericitul patriarh Justin în teologia românească”, în BOR, an. XCVII, 1980 nr. 3 -4, „Sfintele Taine ale Bisericii după tradiţia apostolică, din punct de vedere ortodox”, în BOR, an. XCVIII, 1980, nr 11-12, „Sfintele Taine în viaţa Bisericii”, în ST, an. XXXIII, 1981, nr. 3 – 4, „Hotărârile dogmatice ale Sinodului II ecumenic – sinteză a învăţăturii de credinţă în spiritualitatea ortodoxă”, în BOR, an. XCIX, „Preotul ca săvârşitor al Tainei spovedaniei şi puterea lui de a dezlega păcatele după învăţătura ortodoxă”, în BOR, an. C, 1982, nr.9-10, „Păstrarea dreptei credinţe, condiţie a dobândirii mântuirii”, în BOR, an. Cl, 1983, nr. 1-2, „Contribuţii buzoiene la teologia moral românească, în vol. Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor”, I, Buzău, 1983, „Mântuirea a doua creaţie a lumii”, în „Ortodoxia”, an. XXXVI 11, 1986, nr. 2, „Interpretarea şi îndumnezeirea omului” în „Iisus Hristos”, în „Ortodoxia”, an. XXXIX, 1989, nr. 2, „Autoritate şi conciliaritate în practica actuală a Bisericii: convergenţe şi tensiuni”, în „Ortodoxia”, an. XLI, 1988, nr. 2, „O culme actualizată a teologiei patristice (pr. D. Stăniloae)”, în „Ortodoxia”, an. XLV, 1993, nr. 3 -4, „Învăţătura de credinţă ortodoxă”, Bucureşti, 1978 (coautor), „Îndrumări misionare”, Bucureşti, 1986, (îi aparţin cele mai multe capitole).
A revizuit, în colaborare, textul Bibliei din 1968 şi al Noului Testament din 1979
De asemenea, profesorul preot de la Cepari a semnat și lucrări cu caracter istoric așa cum ar fi: „1 Decembrie 1918 – temei al împlinirii unirii politice a poporului român”, în MO, an. XX, 1968, nr.11 – 12, „Semicentenarul Patriarhiei Române. Coordonate, semnificaţii şi împliniri”, în GB, an. XXXIV, 1975, „Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. La a 90-a aniversare a ei”, în BOR, an. XCIV, 1976, nr. 3 -4, „Biserica Ortodoxă Română în istoria poporului român”, în BOR, an. XCV, 1977, nr. 1 – 3, „130 de ani de la Revoluţia din 1848 în ţările române”, în BOR, an. XCVI, 1978, nr. 5-6, „Cartea bisericească, factor de promovare a unităţii spirituale, lingvistice şi cultural naţionale a poporului român”, în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 1 -2, „Biserica şi neamul românesc în opera lui Mihai Eminescu”, în ST, an. XLII, 1990, nr. 1. Alte articole în periodicele menţionate în lista bibliografică, în “Romanian Orthodox Church News” și predici în „Glasul Bisericii”. Demn de remarcat că Dumitru Radu a revizuit – în colaborare – textul Bibliei din 1968 şi al Noului Testament din 1979.
M.I.
0 Comentarii