Nu poți bănui ce efecte poate avea o carte la a cărei lansare participi. Nici ce scopuri pot avea autorii (nu toți visează la Premiul Nobel). Este și cazul lucrării monografice „Viața Cuvioasei Teofana Basarab”, de preotul Al. Stănciulescu-Bârda. După lansarea din 2020, această carte a ajuns pe masa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care, la 16 februarie 2022, a hotărât canonizarea, și în România, a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab. Cum a procedat și ÎPS Calinic cu volumul său „Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Domnul Țării Românești”, în 2008, determinând canonizarea voievodului.
Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab era recunoscută ca atare în Bulgaria și în Serbia, mai puțin în calendarele românești, deși este prima monahie din istorie cunoscută ca fiind de origine română. Ziua de prăznuire a fost stabilită tot la 28 octombrie, când e serbată, de multă vreme, în Timocul bulgăresc și sârbesc. Dar nici până astăzi nu e cuprinsă în doxologia românească, nici măcar în varianta online.
Născută la Curtea de Argeș, la începutul secolului al XIV-lea, fiică a primului domnitor al Țării Românești, Basarab I Întemeietorul (1310-1352), a primit la botez numele Teodora. Pentru a-și consolida poziția diplomatică, Basarab I și-a căsătorit fiicele cu succesori la tronurile de țar al Bulgariei și, respectiv, de cneaz al Serbiei.
Teodora Basarab a fost căsătorită cu Ivan Alexandru (1331-1371), viitorul țar al Bulgariei, împreună cu care a avut trei băieți și o fată: Mihail Asan, Ivan Strațimir, Ivan Asan și Vasilisa. Pe doi dintre fii i-a pierdut în războaie.
Alături de soțul ei, țarul Ivan Alexandru, a ctitorit mănăstiri și biserici, iar pe altele le-a restaurat. Această perioadă este una de renaștere culturală și spirituală pentru bulgari, Teodora Basarab fiind un factor foarte important, cât a fost împărăteasă (țarină).
În anul 1345, țarul Ivan Alexandru hotărăște să se despartă de Teodora Basarab. Repudiată de la curtea imperială, Teodora Basarab se retrage la o mânăstire pentru a evita intrigile, răutățile și tumultul acestei lumi. Teodora Basarab alege să rămână în Bulgaria pentru a nu strica relațiile dintre cele două state vecine. Activitatea Cuvioasei Teofana i-a impresionat pe locuitorii cetăților prin care a trecut, fiind foarte iubită de popor.
Nu se cunoaște cu exactitate data la care Cuvioasa Teofana Basarab a trecut la cele veșnice (1358?). Potrivit tradiției transmise din generație în generație în rândul românilor din Timocul bulgăresc, ea a fost îngropată în fața altarului bisericii săpate în stâncă de la Mănăstirea Albotina, loc în care a viețuit pentru o perioadă lungă de timp.
Sfânta este deja pictată, în România, la Paraclisul Institutului de Endocrinologie „C.I. Parhon” din București, în Baptisteriul de sub Catedrala Mitropolitană din Iași, la biserica ieșeană „Sfântul Iulian din Tars”, la Capela Facultății de Teologie din Cluj, la Mănăstirea Tismana, la Schitul Icoana din Gorj, la mânăstirile Râmeț și Strungari din Alba și la Mânăstirea Rohia din Maramureș. Poate că după apariția acestui articol, va fi pictată și în vreo biserică din Curtea de Argeș, locul nașterii sale, sau din județ.
Citește și O scriitoare din Câmpulung, laureată cu premii internaţionale, necunoscută
0 Comentarii