Titlul acestor rânduri nu este ales, din nefericire, la întâmplare – se va constata din cuprins. În vremurile de restriște pe care pomicultura românească este sortită să le trăiască – văduvită de a-și vedea împlinită menirea de a-i îndestula cu poame pline de sănătate și arome pe truditorii propriilor meleaguri – în pragul deznădejdii, al depunerii armelor în fața invaziei în supermarketuri a merelor de import, ici-colo, se mai găsește câte o insulă a speranței! O astfel de insulă, a îndrăznelii și perseverenței, o întâlnesc săptămânal, reconfortându-mă profesional (și nu numai, aș putea spune și cetățenesc), când, abătându-mă din drumul spre Budeasa (către rădăcinile cu pământul pe care le mai mențin în mica mea livadă), pătrund pe aleea principală a Institutului Pomicol Mărăcineni, străjuită, stânga-dreapta, de adevărate ziduri, pe care… „aninate de crengile pomilor, echilibrate și desăvârșite, armonioase și pure, diane și minerve, frumoase și rotunde, înnobilând ființa și spiritul nostru”… un imens tunel de mere, galbene și roșii, după cum Lucian Blaga ni le prezintă într-o înălțătoare imagine.
De data aceasta (3 octombrie), pe aleea destul de largă, cu perspectivă către clădirea laboratoarelor - o adevărată citadelă constructivă - de pe tăpșanul înălțat, înnobilat și acesta cu prunet albăstriu, descopăr, la baza pantei, garate, două autocare cu numere de București. Aflând de „minunea” de la Mărăcineni, mai marii învățământului bucureștean, printr-un program, stabilit contractual cu institutul, zilnic, între 14 septembrie și 10 octombrie, 660 de tineri, începând cu clasele I-IV, petrecând câteva ore în livezile experimentale și laboratoarele institutului, cunosc preocupările cercetătorilor, bucurându-se de posibilitatea desprinderii, cu mânuțele lor, de pe ramuri, a câtorva fructe, constatându-le aromele și gusturile. Descoperind, în același timp, originea unor partizi de fructe pe care institutul le asigură în cadrul programului „Mere în școli”.
Am relatat un mic aspect al preocupărilor pentru nou, frumos, belșug, acestea fiind, însă, numeroase, mult mai majore, conform unui plan tematic de cercetare, experimentare, dezvoltare, realizat în colaborare cu rețeaua de stațiuni din țară, pe care institutul le coordonează, și în colaborări cu cercetători străini, dintre care doi francezi, de la institutul din Argeș, se află chiar acum în zonă.
Citește și Pastila de frumos. Gardurile-vii
Un alt eveniment, de actualitate, care mi-a sugerat titlul acestui articol, organizat de institut în zilele de 19-20 octombrie, denumit „Merele în concurs”, are în vedere o expoziție de degustare, a unui sortiment de mere, produse pe pământ românesc, în diferite zone, de cultivatori diferiți: de cercetare, învățământ, fermieri – mari și mici - amatori ș.a. Soiuri obișnuite în livezile noastre, alături de care vor fi apreciate cele străine, recent introduse și cu deosebire noile creații, care, din fericire, grație unor profesioniști dedicați, cu toate „vremurile contrarii”, tot mai apar! Ar urma ca cele mai valoroase, cele alese, să fie înmulțite în pepiniere și trecute în livezi. Dar cine să mai investească în noi plantații, de vreme ce a început „abandonul”, bruma de recoltă care se mai formează rămânând, adesea, neculeasă, neavând șanse să fie valorificată!
Deocamdată să ne mărginim a le admira (merele românești), în expoziții, concursuri, așteptând ca diriguitorii agriculturii să ia în considerare numeroasele inițiative ale Societății Naționale a Pomicultorilor și Institutului de Cercetare de la Mărăcineni, urmând a adopta o nouă politică, rațională, care să asigure rezistența la concurență, mai puțin loială, a unor țări străine, chiar de pe meridiane foarte îndepărtate! Aș putea enumera încă numeroase obiective de interes, în folosul pomiculturii românești pe care colectivul de cercetare de la Mărăcineni, din păcate destul de restrâns, se străduiește să le rezolve. Ca unul care, așa a decis soarta, timp de câteva „cincinale” m-am aflat în grupul coordonator al unei activități pomicole benefice, cu realizări, într-un concept de integrare, cercetare-producție, tot sper ca agricultura românească să-și găsească vadul necesar recepției rezultatelor muncii de cercetare, care, datorită unor „împătimiți”, precum cei de la Mărăcineni, încă mai există!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Pete pe obrazul oraşului
0 Comentarii