Cărțile necitite mor ca pruncii nealăptați. Dar câți dintre noi mai citesc în țara asta?
Nu ducem lipsă de cărți. Suntem în țara cu mai mulți autori decât cititori. Edituri, ca ciupercile după ploaie. Tipografii, și mai și. Cărți grămezi, ca paiele îngrămădite la spatele batozei. Librăriile, chioșcurile, tarabele de pe stradă, anticariatele… adevărate bazare. Găsești tot ce poftești, ba și nimicuri sau bijuterii la care nici n-ai visat. Nu lipsesc decât cumpărătorii.
Primul motiv pentru care nu are acces omul de rând este bănuțul. Nu drahma, nu țechinul, nu paraua, nu mahmudeaua, nu ludovicul, nu lucatul, nu francul, nu vechile piese de colecție – pe care nu am putut să le vedem decât în muzee. Dimpotrivă, banalul leu, dolarul sau euroiul. Există și inși putrezi de bogați. Care ar putea să cumpere saci de cărți. Dar ce ar face cu ele? Ei nu sunt cititori de literatură. N-au timp de pierdut cu asemenea fleacuri.
Dar să facem abstracție de boala sărăciei care decimează cărțile. Să vorbim, mai degrabă, de marele devorator care le hălpăie ca un căpcăun sadic și fără minte.
Avalanșă de evenimente, care de care mai senzaționale, lasă cărțile fără cititori. Ce mai mă interesează pe mine, cititor permanent sau pe altul, încă neinițiat, Andromaca, Ifigenia, Electra, Cleopatra, Elena din Troia când o am pe Elena Udrea cu frunza ei de arțar canadian, călare ba pe bicicletă, ba pe armăsar, azi consilier municipal, mâine prezidențial, ministru titular, șef de partid, candidat la președenție? Și ce ar putea să mai mă stârnească Casanova sau Don Juan, când actualul președinte al țării declară cu mândrie că are o adevărată slăbiciune pentru femei, atât de mare încât dacă nu le-ar fi iubit, nu ar fi trăit. Și le numără pe degete pe cele pe care le-a promovat, ca să nu rămână casnice sau niște bugetare oarecare. Pe primul loc, pe aceeași fascinantă Elena. Soția de a doua a cocoșului împintenat și putred de bogat. În timpul relației la înalt nivel, distinsa doamnă a strâns la sutien miliarde bune de lei. Și nu a uitat-o craiul să o numească și pe Roberta Anastase, cea care număra pe dos deputații, dar fusese miss într-un concurs internațional de picioare frumoase. Pe Sulfina Barbu, cu proprietăți în deltă, pe Adriana Săftoiu, căreia a trebuit să-i salte în rang și bărbatul. Și alte câteva la fel de disponibile…
De ce să îmi pierd vremea cu Contele de Monte Cristo când îl am în pușcărie pe Gigi Becali, care dă să scape ca șoarecele din cursă? Tras de gâlci pentru că și-a invitat la un pahar hoții care i-au furat mașina, dar rămas stăpân peste hectarele pe care defilau tancurile, făcut dintr-un cioban unul dintre cei mai mari miliardari de mucava. De ce aș mai răsfoi, eu, cititorul format sau încă neinițiat, tomuri vechi cu circuri și arene romane, cu ciudate care de luptă, cu gladiatori, cu lei, creștini osândiți, când am spectacolul cu 80 de mii de participanți pe stadionul cel mare din București, de ziua celui mai mare candidat la președenție? Și ce să mai mă atragă „Regele Soare” (Ludovic al XIV-lea) care spunea „Statul sunt eu”, când îl am la Cotroceni pe domnul Băsescu, președintele jucător, sau candidatul principal strigă în patru zări „Vreau să fiu președintele țării!”? Ce mai mă interesează conții, baronii, lorzii, prinții, ducii, când îi am pe cei din zilele noastre, făcuți nu născuți, mai zeloși și mai feroci?
Și cum să mă intereseze ”Singurătatea alergătorului de cursă lungă”, dacă tot mi-e dat să privesc destinul lui Petre Roman, primul premier al tranziției, de la care a început catastrofa cu fiarele vechi, adoratul chiloteselor de la APACA? Singura bucurie, a doua căsătorie…
De ce s-o mai caut pe Sfânta Tereza, când o văd în fiecare seară pe ecran pe evlavioasa Ecaterina (Andronescu), care se jură că în toată viața ei nu a cerut și nu a primit nici măcar un pahar cu apă, în ciuda comunicatului de la procuratură că a cerut și a primit foloase necuvenite? Ce importanță să aibă față de desființarea învățământului profesional, care ne costă de zeci de ori mai mult decât paguba cu Microsoft.
Când așa stau lucrurile, ce ne mai interesează personaje literare, eroi închipuiți, clociți în minți fierbinți de scriitori. Mitinguri, manifestări, spectacole, proteste, susțineri, aplauze… Subiecte, evenimente… Roșia Montană, gazele de șist, suspendarea președintelui, cazul Arafat, ministrul cu valiza de cârnați, premierul cu termopanele, împușcat în gât, judecătorul care pune în posesie pe un fals moștenitor, peste un întreg sat, epopeea lui Voiculescu, saga lui Bercea Mondialu, comedia burlească și bulevardieră a lui Robert Turcescu, Microsoft cu nouă miniștri șperțari și o întreagă pleiadă pe lângă ei, vilele de la Snagov…
La naiba cu Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Flaubert, Gogol, Dostoievski, Caragiale, Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Aldulescu…
Puneți cărțile pe foc, alungați scriitorii în pustie…
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii