Denumirea pe care o poartă în zilele noastre numeroase localități provine, se consideră, din vegetația spontană predominantă în zonă.
Nu cunosc dacă aceasta este toponimia numelui Mărăcineni, comuna care, în prezent, este înfiptă în coasta nordică a Piteștiului. Ceea ce cunosc, trăind evenimentele, este că din 1967 ființează aici o instituție de nivel internațional, al cărei domeniu (obiect de activitate), paradoxal, este tocmai opusul noțiunii de „mărăcini”- etapă arhaică în evoluția speciilor pomicole, respectiv urmărește tematici de cercetare pentru continua înnobilare a acestora.

Trec frecvent pe la Mărăcineni; zilele acestea, însă, venind dinspre Podul Viilor, am avut senzația de a mă afla într-un adevărat „colț de Rai”. De o parte și de alta, în prelungirea Căii Câmpulungului, trotuarele, inundate de covoare multicolore de trandafiri. Bine aleși, din grupa Polyantha, cu mai multă inspirație decât cei de pe Calea București, din Pitești. Nu-l cunosc personal pe domnul primar, dar merită toate aprecierile, mai ales că în jurul sediului primăriei întreține un adevărat miniparc. Îl îndemn să continue, să pătrundă și mai alături, în grădinile caselor, unde s-ar impune o anume sistematizare și înnobilare, ar merita trandafirii urcători pe garduri, poate aliniamente de magnolii ș.a.

Citește și Pastila de frumos. Gânduri înţelepte (I)

Frumosul este frumos dar nu putem privi totul în „rose”, mai ales că (nefiind vorba numai de Mărăcineni) satele/comunele sunt celule economice de bază, fiecare folosind imense suprafețe de terenuri, rezultatele obținute din exploatarea acestora, din păcate, neconstituind criterii pentru administrația aleasă și retribuită, până la nivel chiar de consilieri locali.
Prin această prismă, mergând mai sus, după fostul SMA Mărăcineni, chiar pe marginea rutei principale, între piatra kilometrică 7 și 8, o suprafață de 49 de hectare, fostă livadă, a intrat, de câțiva ani, în starea care justifică denumirea de “mărăcinișuri”! Livadă experimentală în care personal am desfășurat o temă de cercetare privind normarea rodului la prun. Nu știu, dar cred că termenul cel mai potrivit, de nepăsare, poate fi atribuit tuturor celor care, de ani de zile, de la „vlădică până la opincă”, tranzitează zona, mai ales că Mioveniul este în apropiere! În afară de faptul de a fi devenit o adevărată „stârpitură” sub aspect economic, terenul respectiv, situat, cum s-ar zice, în văzul lumii, constituie o sursă de infecții, cu diverși dăunători, pentru plantațiile din zonă, fără a mai lua în considerare pata gri, dezagreabilă, pe care o oferă turiștilor doritori de frumos care se îndreaptă spre Rucăr-Bran.

Îngrijorarea mea sporește aflând de la conducerea Institutului Pomicol că, urmare a unui proces care a durat 13 ani, încă 29 de hectare de plantații de valoare au fost desprinse din administrarea Institutului și trecute, prin hotărâre judecătorească definitivă, în proprietatea… nu se știe cui… Urmează încă o „insulă de mărăcinișuri” pe raza comunei Mărăcineni, care ne împiedică, deocamdată, să devenim combatanți în schimbarea numelui în Trandafireni!
Dr. ing. Ilarie Isac

N.B. Hotărârea, nefiind o situație singulară, ar merita o anchetă jurnalistică!

Citește și Pastila de frumos. Gânduri înţelepte (II)