Rog cititorii acestei rubrici, cei “profunzi”, să fie îngăduitori cu umila mea peniță neșcolită în ale gazetăriei, dar pornită din inima și sufletul unui împătimit al frumosului zămislit de Dumnezeu și dăruit nouă în felurile și desăvâtșitele forme de flori și pomi încovoiați de roade.
În mod concret, legat de Simfonia Lalelelor, prezentând-o și iar prezentând-o sub toate fațetele, sunt determinat, îmi recunosc „vina”, să nu o abandonez. O mică licărire într-un ocean de teme abordate zilnic de toate mijloacele mass-media, între care determinantă este lumea fotbalului. Recunosc, îmi place și mie fotbalul, am jucat în echipa liceului, inter, am vizionat meciuri internaționale, între care Franța - România, pe Parc des Princes, la Paris, cu Dan Coe în apărarea noastră; l-am cunoscut personal pe marele Dobrin, la stadion, aici, în compania lui Adrian Păunescu, altă dată la Stațiunea Voinești - Dâmbovița, pe când juca la Târgoviște. Trecând prin Cimitirul “Sf. Gheorghe” așez, în tăcere, o floare pe mormântul unui adevărat geniu al domeniului, așa cum o fac și pentru alt Cetățean de Onoare al Piteștiului, arhitectul spațiului verde, Gheorghe Pacea. Să nu îi uităm niciodată!
Vă rog să îmi permiteți și mie să țin vie flacăra Simfoniei, cu riscul de a fi considerat un trubadur singuratic, prezentându-vă, de această dată (luare aminte pentru viitor), și un alt aspect, intrinsec, al Simfoniei, atâta vreme cât o considerăm o manifestare elitistă, din categoria artelor frumoase. Este vorba de înfiriparea, nu în măsura necesară, a unor aprecieri asupra calității standurilor prezentate, o adevărată „critică de artă”, un început pe care îl etalez ad literam dintr-un cotidian argeșean la 23 aprilie 2016, după ediția a 39-a, o întreagă pagină sub titlul „Standuri multe, dar simple” - “Expoziția de anul acesta nu excelează”.
Citește și Pastila de frumos. File de istorie. SimfoMANIA. Pentru frumosul adevărului
«“Anul acesta, expozanții au încercat să își pună imaginația la încercare, dar multora nu le-a prea ieșit, lucru ce a lăsat standurile din interiorul Casei cărții mult mai sărăcăcioase și pline cu ghivece de flori, puse parcă la întâmplare. Au fost, în schimb, și standuri la care se vede clar că imaginația nu a lipsit, dar, din păcate, destul de puține”…”Sunt prezenți 90 de expozanți din județ, din țară și din străinătate. Multe standuri sunt foarte simple și se vede că nu s-a muncit foarte mult la realizarea lor, lipsind o idee de bază. Expozanții sunt din Sibiu, București, Pitești, Curtea de Argeș, Baia Mare, Dâmbovița, Craiova, Brașov, Alba, Sf. Gheorghe, Galați, Ploiești, Cluj-Napoca, Reșița, Bihor, Tulcea, Baia Sprie, Mureș, Deva, Slatina, dar și din Olanda și din Belgia.”
Sunt redate temele unor standuri: „Nu lipsește Laleaua păcii”, un manechin îmbrăcat cu o rochie în formă de lalea, cu porumbei albi (Doinița Panaete); „Nu lipsește iubirea”- cei de la Sibiu au făcut un altar al iubirii, cu candelabre, sfeșnice și coloane din flori, „ Standul cactușilor” - cei de la Craiova, ca în fiecare an, au venit cu standul plin cu o colecție de cactuși, „ Standul dedicat reginei Maria”, cu tema “Recunoștință și flori”- pe o hartă a României realizată din garoafe albe; „Ikebana din Curtea de Argeș”- Paula Fulga a făcut la Simfonie un stand stil japonez; „Cel mai frumos stand ”- cel mai atractiv stand este și anul acesta cel al Salpitflor Pitești. Ideea este una deosebită, în care muzica este la loc de cinste. Nu lipsește o chitară realizată din flori. Cu toate acestea, standul lor a fost mult mai sărăcăcios ca în anii trecuți, când se vedea clar că au depus un real efort pentru crearea acestuia…»
O scurtă pledoarie pentru luminarea gândurilor în organizarea viitoarelor ediții. Cu multe speranțe,
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii