Voi continua să repet că Simfonia Lalelelor a devenit perenă, acoperind aproape jumătate de secol, datorită ineditului etalat în standurile expoziționale, adevărate opere de artă, fiecare o creație în felul ei, aparte, îmbinând culori, forme, nuanțe, după reguli dobândite de îndelungate experiențe. Toate acestea reușind să determine vizitatorilor trăiri înălțătoare, dintre care consemnez câteva:
„Am descoperit astăzi, pentru prima dată în viața mea, o lume mirifică de flori, de culori, de plante ornamentale, cu mare măiestrie prezentate. Plec de la această expoziție mai bogată, liniștită, cu gânduri înalte și curate” – o elevă de 16 ani din Cartea de Onoare, la prima ediție, 1978”.
„Cei din generația mea, care avem 30-35 de ani, am deschis ochii cu Simfonia Lalelelor. Eram elev și mergeam în vizită cu clasa la Simfonia Lalelelor. Doamne, ce fericire și ce încântare! Simfonia a rămas definitiv agățată într-un colț al biografiei mele”…. – Gabriel Grigore, Jurnalul de Argeș, 2020.
Remarc, mereu și mereu, Simfonia a însemnat expoziția, prin aceasta reușind să se agațe „într-un colț al biografiei” sutelor de mii de vizitatori, înainte de a fi ajuns la Parada Florilor, care alegorice, concerte, artificii, pe care nu le exclude, fără, însă, a o înăbuși sau substitui, cum, din nefericire, s-a petrecut în unele ediții.
Citește și Pastila de frumos. Peluza – Poiana
Când am conceput Simfonia, acum 45 de ani, nu am găsit în Pitești o locație corespunzătoare unei expoziții florale de gen; am recurs, prin compromis, la Casa de Cultură a Sindicatelor; dar chiar în prima zi de pornire în viață a Simfoniei – 6 mai 1978 – cu ocazia Simpozionului Tehnico-Științific, am prezentat conceptul organizării unei Expoziții Naționale Horticole Permanente, un Parc tematic și de agrement, în care să fie amenajată o astfel de infrastructură. Cu sprijinul onestului și vizionarului primar al epocii, Valeriu Nicolescu, în 1979 am și început lucrările de amenajare, pe 20 ha, la Valea Teilor, a unui astfel de stabiliment. Un politician al timpului, Ion Sârbu, cu puteri nelimitate, a înăbușit inițiativa. Am întreprins o nouă încercare, împreună cu dl Gheorghe Pacea și Valeriu Nicolescu, în 2011, când au demarat lucrările în Lunca Argeșului. Fără sorți de izbândă! Cele 24 ha de plopi au îngropat o sumă imensă în zeci de km de alei betonate și 360 de bănci-cazemate, fără nicio amenajare specifică unui adevărat parc tematic. Așa a ajuns expoziția, care după primele ediții își căpătase recunoaștere, chiar internațională, să pătrundă între pereții reci, pe verticală, ai Casei Cărții! În sfârșit, după 45 de ani de „pribegie”, Expoziția de flori, plante dendrologice, de apartament și aranjamente florale, prin înțelepciunea d-lui primar Gentea, și-a găsit locația în Lunca Argeșului. Acum începe cu adevărat greul, urcușul.
Chiar dacă revin, fac un nou apel ca, în cele 24 de hectare de pe malul Argeșului, o adevărată mină de aur, să-și găsească locul un Complex Cultural-Expozițional (de primă mărime) constituit din pavilioane specializate, săli de congrese, conferințe, festivaluri etc. Ultimele evenimente culturale, care au început să fie frecvente aici, îi dovedesc necesitatea. Detalii tehnice despre expoziție – în ediția viitoare.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Pete pe obrazul oraşului
0 Comentarii