La 18 martie 1906 inventatorul român Traian Vuia realizează la Paris, pe cîmpul de la Montesson, primul zbor autopropulsat din lume (fără catapulte sau alte mijloace exterioare), cu un aparat mai greu decît aerul. Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraş-Severin, Austro-Ungaria; d. 2 septembrie 1950, Bucureşti, România), a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale. (Foto: Traian Vuia, wikipedia.org).
Citește și: Odiseea doamnei Cătălina Stătescu, fata deţinutului politic Nicolae Enescu: „Tata a intrat în casă timid, jerpelit, slab, era un schelet îmbrăcat. Nu avea nici 50 de kilograme…”
Dintre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia s-a bucurat de recunoasterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multă vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont (1873-1932).
Dorința lui Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat să plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, având cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor.
Vuia a înaintat Academiei de Ştiinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decît aerul, însă proiectul a fost considerat o himeră.
Totuşi, în 17 august 1903, obţine brevetul de invenţie. A fost nevoit să îşi echipeze micul monoplan (aeroplanul “Vuia 1″), pe care a început să-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor.
Neputându-și permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Vuia s-a resemnat să inventeze un motor cu acid carbonic comprimat, care avea avantajul că era simplu şi putin costisitor, însă n-a putut fi pus la punct, servind doar pentru demonstrații (timpul de funcţionare era de aproximativ trei minute).
În 1905, aeroplanul a fost gata. Era un monoplan – aproape toate încercările în acea vreme se făceau cu avioane biplane, Louis Blériot (1872-1937) urmând exemplul lui Vuia, un an mai târziu. Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemeni unui evantai, purtate pe un cvadriciclu cu roţi pneumatice, care avea rol de tren de decolare şi aterizare.
Întreaga construcţie era metalică din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pînză de in impregnată. O altă noutate a acestui aeroplan era reprezentata de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau două elice contrarotative. Aeroplanul nu avea însă nici profundor, nici ampenaj stabilizator.
Citește și: Au început audierile în dosarul agresării în birou a primarului Georgescu
Cu toate acestea, la încercările de la Montesson, din 18 martie 1906, aeroplanul propulsat de propriul motor, după ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înălțimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer, deteriorâțndu-se la revenirea pe sol, în urma impactului cu un copac.
El avea stabilitatea longitudinală precară şi forţa motrice insuficientă. Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.
De atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, cele de “la bord“, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă etc.). Totuşi, au fost şi mai există multe contradicţii şi dezbatere asupra definiţiei de primul aeroplan.
Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul “Vuia 1 bis“. Mai târziu, a fost construit un aeroplan nou, dotat cu un motor Antoinette pe benzină, cu opt cilindri în V, răcit cu apă, de 25 CP, creaţia inginerului Léon Levasseur, cu care a zburat în 1907, cu rezultate satisfăcătoare, menținându-se în aer aproximativ 100 metri ( însă Alberto Santos-Dumont zburase deja 200 metri). Acesta s-a numit “Vuia 2” şi a fost brevetat în Belgia.Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau, care aveau mai multe rotoare de sustentaţie, cu axe separate.
Primul model era acţionat prin forţa musculară, iar cel de-al doilea era dotat cu un motor Anzzani, de 16 CP, cântărind în total 190 kg; ambele elicoptere au fost experimentate la Juvissy (nu de către Vuia) și s-au ridicat de la sol.
Dintre creațiile lui Vuia mai amintim torpila aeriană, realizată în 1917, împreună cu Victor Tatin (1847-1917) şi generatoarele de aburi, de joasă şi înaltă presiune (1925). Traian Vuia a fost ales membru de onoare al Academiei române pe 27 mai 1946. Este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti. Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.
0 Comentarii