Ziaristul câmpulungean C.D. Aricescu, în luptă cu corupţia, la 1860

Am în față un număr din ziarul „Românul“ de la 1860 (No. 176), în care redactorul-şef Constantin D. Aricescu acordă o pagină întreagă unui caz de corupţie petrecut în sfera funcţionarilor argeşeni, pornind de la ocuparea abuzivă a unei moşii aparţinând Mânăstirii Câmpulung de către boierul Matei Ceranu, din satul Leşile, comuna Teiu (satul meu natal!). Articolul, scris cu caractere latineşti şi chirilice, ilustrează câtă patimă exista și atunci în stârpirea corupției. Aricescu apără drepturile Mânăstirii Câmpulung aşa cum se pricepe mai bine, ca ziarist și deputat de Muscel, supunând cazul atenţiei opiniei publice, această „Curte-fără-de-apel“, cum îi zice.

Scrie de mai multe ori despre abuzul petrecut la graniţa dintre satele Leşile şi Morteni, dintre Argeş şi Dâmboviţa, până când autorităţile se sesizează. Şi pentru că subprefectul de atunci îl combate, Aricescu solicită un control la nivel înalt, efectuat de oameni fără pată. Până la urmă adevărul iese la lumină, dovadă şi articolul său „Adevărul triumfător“. Într-un singur loc s-a înşelat Aricescu. Acolo unde îşi exprimă speranţa că, „în curând“, în general, „dreptatea şi legalitatea nu vor mai fi o literă moartă ca până azi“! Dar să-i dăm cuvântul lui Aricescu.

Citește și Câmpulungenii au trecut Carpaţii pe la Bran. Reconstituire după un moment important din Primul Război Mondial

„ADEVĂRUL TRIUMFĂTOR”

„Într-un articol intitulat «Legea şi funcţionarii», ce a apărut într-un supliment al «Naţionalului» No. 83, anul trecut, am arătat, cu probe legale, călcarea făcută moşiei Morteni, a Mânăstirii Câmpulung, de către dl. Matei Ceranu, proprietarul moşiei ce se învecineşte cu Mortenii; şi că aceste călcări s-au tolerat, şi s-au încurajat chiar, de diferiţi funcţionari însărcinaţi de ministerele respective cu constatarea adevărului. Între aceşti funcţionari figura şi dl. Vasilescu, subprefectul respectiv care, printr-o epistolă la adresa mea, publicată în «Naţionalul» din 5 noiembrie trecut, îmi demonstra, cu acte formale, că am fost rău informat; şi că, prin urmare, actele legale pe care se baza articolul meu, «Legea şi funcţionarii», erau neadevărate.
Subsemnatul, într-o epistolă publicată în «Românul» de la 14 noiembrie (No. 127), am răspuns d-lui S. Vasilescu din Găeşti, în termenii următori: «Adevărul este unul, ca soarele, ca Dumnezeu; deci, unul din noi amândoi cată să fi greşit; dar fiindcă amândoi ne bazăm pe acte formale, amândoi nu putem avea dreptate; rămâne dar să rugăm amândoi pe dl. ministru Ioan Ghica, ca să ordone o anchetă serioasă de bărbaţi inteligenţi, probi, independenţi şi nepătaţi; sentinţa acestor arbitri va fi lege sacră pentru mine; fiind dumneata culpabilul, îţi vei primi pedeapsa prescrisă de legi; fiind eu greşit, voi arăta sorgintea actelor mele legale».
La 27 aprilie trecut s-a făcut ancheta dorită, de către d-nii P. Orbescu şi C. Rizescu, prefecţii de Dâmboviţa şi de Argeş.”

Citește și Părintele „Simfoniei Lalelelor” este fiul unui cunoscut jurnalist, dascăl şi om politic din perioada interbelică

Ce scrie ziaristul Aricescu despre ”Curtea-cea-fără-de-apel”

„Această anchetă o publicăm la vale în toată întinderea ei, ca să se încredinţeze pe deplin Curtea-cea-fără-apel (opinia publică, după cum o numeşte beizadeaua Dimitrie Ghica) de nedreptatea şi jaful ce a suferit Mânăstirea Câmpulung, cum zice avocatul mânăstiresc de Dâmboviţa, dl. Ştefan Mărculescu, care, în chestia aceasta, a lucrat cu toată activitatea şi probitatea ce se cer de la funcţionarii publici. «Dacă cercetătorii de la 27 aprilie, zice dl. Şt. Mărculescu într-o epistolă către subsemnatul, de la 13 curent, ar fi avut autorizaţia ca să controleze şi lucrările din dosarul subprefecturii respective, adică formalităţile cu care dl. S. Vasilescu şi-a îndeplinit datoriile, ar fi roşit numitul în opinia publică de cele expuse de dânsul în articolul său din Naţionalul de la 5 noiembrie, numindu-se singur pe sine AMPLOIAT LOIAL (!). Despre loialitatea dumisale te poate încredinţa mai bine însuşi dl. P. Orbescu».

Actul publicat în aceasta vorbeşte destul în defavoarea numitului Vasilescu şi a lui Ceranu. Azi, când dl. P. Orbescu este chemat de opinia publică şi de încrederea domnului a dirija lucrările Departamentului respectiv, dl. Orbescu va da satisfacere şi Dreptăţii, şi legilor, şi opiniunei publice. Fiindcă din această anchetă, nesupusă contestării, se dovedeşte că moşia Morteni este călcată de dl. Matei Ceranu şi că funcţionarii respectivi au abuzat de încrederea Guvernului, urmează, pe de o parte, a se respecta vechea stăpânire până la darea sentinţei definitive a tribunalelor competente, care va fixa şi suma despăgubirii către Mânăstire pentru pagubele ce a încercat moşia Morteni cu călcarea d-lui Matei Ceranu; iar pe de alta, funcţionarii dovediţi ca abuzatori în chestia aceasta îşi vor lua pedeapsa prescrisă de legi.”

Citește și Chişinăul interbelic, evocat la Biblioteca Judeţeană Argeş

„Subprefecți abuzatori se află mulți în România”

„Subprefecţi abuzatori se află mulţi în România. Astfel este dl. Vardalax, despre care s-a vorbit în «Reforma» No.3. Astfel e dl. Iordache Ciupagea, sub-administrator de târg din Teleorman, pentru care figurează raportul No. 306 din anul 1859 al Procuraturii de Teleorman către Ministerul Justiţiei. Cum şi dl. C. Săulescu din Muscel, de care vorbeşte dl. Niculescu în articolul său ce a apărut în foaie volantă pe lângă „Românul“ de la 14 curent; şi d-nii Ghiţă Dobrogeanu, Săndulache, G. Ludescu, Enache Arsenescu, sub-administratori din districtul Dâmboviţa, de care vorbeşte dl. Sache Piscupescu în relaţia sa către ministerul respectiv, publicată în suplimentul «Reformei» de la 31 decembrie, No. 34, şi alţi mulţi ca aceştia.

Credem că în curând se vor face anchete serioase tuturor funcţionarilor, administrativi şi judecătoreşti; şi se vor da în judecată toţi cei dovediţi ca abuzivi. Astfel numai se pot stârpi abuzurile; iar dreptatea şi legalitatea nu vor mai fi literă moartă ca până azi“.
C.D. ARICESCCU

Citește și Expoziţie inedită despre litoralul românesc în perioada interbelică

Câte ceva despre C.D. Aricescu

Iată că se făcea presă de calitate și cu rezultate acum 162 de ani! Iar corupția e boală veche, nu o meteahnă postcomunistă. Câte ceva și despre luptătorul cu corupția din acele vremuri. C.D. Aricescu (18 martie 1823-18 decembrie 1886) se afirmă de timpuriu în viaţa publică, la 23 de ani publicând volumul „Câteva ore de colegiu“, în care narează experienţa sa tristă de licean la „Sf. Sava”. Întors la Câmpulung, înfiinţează un teatru public, unde se joacă piesa sa „Coconul Panaiotache“. Este printre vârfurile Revoluţiei de la 1848, alături de fraţii Brătieni, Goleşti, Bălceşti şi Turnavitu, fiind arestat după înfrângerea mişcării revoluţionare. Aricescu se dedică literaturii (publică „Arpa română“, 1852, „Istoria Câmpulungului, prima residenţă a României“, 1855-1856, „Lyra“, 1858, „Capii revoluţiunii române de la 1848 judecaţi prin propriile lor acte“, 1866, „Sora Agapia“, 1871, „Misterele căsătoriei“, 3 volume, 1861-1886, „O preîmblare pe munţi sau Lumea reală şi Lumea ideală“ , 1872, „Corespondenţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii române de la 1848“, 1873-1874. A fost în mai multe rânduri deputat de Muscel, începând cu 1857.

P.S. În fotografia prezentată, de la 1915, nu e boierul Ceranu, ci boierul Orjanu, tot din Leșile. În sat mai există denumirea „La Cerani”, unde a existat curtea boierească. Ultimul descendent - din ramura locală - al celebrei familii s-a stins acum câțiva ani, Ion Ceranu.