Pe vremea Evului Mediu orice castelan, dacă avea el chef, declara război regelui său. Sau pornea la luptă fără avertisment. Elementul surpriză avea un mare rol şi pe atunci, ca şi azi, dar cutumele cavalereşti impuneau un anumit cod deontologic. Pentru cine voia să nu iasă din canoanele moralei, relative şi ele ca în toate timpurile.
Şi seniorul acela, duce, principe, baron, marchiz, lord sau ce va fi fost, stârnit sau nestârnit, dacă putea să mai adune şi alţi aliaţi şi să cumpere trădători, reuşea chiar să-l biruie pe rigă şi să-i impună anumite condiţii, sau până şi să-i facă vânt de pe tron.
Roata istoriei se învârte şi când ajunge la semn, lucrurile se cam repetă. Cu alţi împricinaţi, în alte condiţii, în alt substrat, dar în aceleaşi scopuri.
Mai zilele trecute Ovidiu Vântu, mogul cum a fost numit de şeful statului, îi declară, de pe scaunul său cu rotile, război lui Traian Băsescu, cel înşurubat pe tronul palatului de la Cotroceni.
Să fi fost numai nişte vorbe spuse la mânie? Mai spusese şi altă dată când de abia scăpase de cătuşe la poarta puşcăriei, că în trei săptămâni din Traian Basescu nu va rămâne decât o urâtă amintire. Nu va fi putut sau se va fi răzgândit? Nu avem decât să-i dăm cu presupusul şi să rămânem cu întrebările. Într-o asemenea stare de turbulenţă, putem crede că Traian Băsescu a câştigat preşedenţia ţării a doua oară cu ajutorul lui Ovidiu Vântu. Fără manevra lui de a-l atrage în capcană pe celălalt candidat, ori fără stupida iniţiativă a acestuia de a poposi la castel chiar în noaptea de ajun, numărul de voturi necesar să încline balanţa nu ar fi lipsit lui Mircea Geoană, nu s-ar fi adăugat în strânsura lui Băsescu. Să-l fi înduioşat această amintire pe castelan?
Oricum, de data aceasta seniorul părea foarte hotărât. Şi motivaţia sa nu era una de lepădat. Tocmai i se interzisese să iasă din ţară pentru o operaţie în străinătate, poate la acelaşi spital şi cu aceiaşi chirurgi care reparaseră şi coloana vertebrală a suveranului. Motivul îl aflasem chiar din gura şefului de stat, care bănuia că certificatele medicale eliberate unor infractori de doctori cu alte specialităţi nu au alt rol decât să-i ajute pe beneficiari să scape de pedeapsă peste hotare şi să se ascundă în hăurile lumii. Şi ne prezenta exemplul unui mare spion care a dispărut din puşcărie tot atât de misterios ca flota Mării Negre. Că va fi fost implicat sau nu şi domnia sa nu vom afla decât peste 50 de ani.
Pentru asistenţă, războaiele sunt adevărate spectacole. Cu scenarii, cu regizori, cu actori. Cu soldaţi şi generali. Cu comenzi şi muniţie. Cu tactici şi strategii. Chiar sunt numite teatre de luptă…
Începu încă un război. În cel cu dispariţia flotei a câştigat Băsescu, în cel cu dispariţia banilor de la FNI a câştigat Vântu. Să vedem de data aceasta cine va avea câştig de cauză.
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii