„Ca tăciunii…”
Gloata mediocrilor este mereu spornică la număr, înmulțindu-se din generație în generație. De regulă, omul mediocru este lipsit de calități intelectuale, nu iese cu nimic din ceea ce este comun turmei, lipsit de calități proprii. Cea mai „literară”, frumoasă și adevărată definiție a mediocrității cred că o dă filosoful Vasile Conta:
„Mediocritățile sunt întotdeauna ca tăciunii care scot fum mult, fără să încălzească și să lumineze”. Firește, mediocrul nu trebuie pedepsit pentru „calitatea” sa, însă, fiind tare dornic de urcușuri nemeritate, nici nu trebuie lăsat să treacă dincolo de măsura, de înălțimea sa mică, cum se întâmplă adesea în orice societate, când inși fără nicio valoare ajung în fotolii politice, parlamentare, guvernamentale etc. Lipsa unei scări a valorilor care să nu îngăduie acest „urcuș” ierarhic al mediocritățílor aduce o mare nenorocire în istoria unui popor, o totală trivializare a vieții sociale. O societate are nevoie de spirite tari, energice, creatoare, care să poată da o vibrare sufletească sonoră, binefăcătoare. Din păcate, astfel de tăciuni ai mediocrității, după cuvântul lui V. Conta, scot astăzi mult fum în societatea noastră, nefiind deloc în stare să încălzească și să lumineze.
Citește și Pastila de frumos. Laleaua-Tulipa. File de istorie. Tulipomania (II)
„Libertatea reală”
Din punct de vedere filosofic, libertatea înseamnă înțelegerea necesității, cunoașterea legilor obiective, stăpânirea forțelor naturii și a fenomenelor vieții sociale. Toți vrem ca în societatea în care trăim să fim liberi – ceea ce este o dorință normală, naturală pentru ființa omenească, căci nu se poate trăi îngrădit, strâns în chingi, mai ales de ordin politic-dictatorial. Dar libertatea trebuie să aibă și limite, așa spune, într-o cugetare a sa, Balzac (scriitor francez, 1799-1850): „O libertate fără limite ucide libertatea.”
Cum, mă veți întreba, ce fel de limită să aibă libertatea? Iată ce spune pe această temă, destul de delicată, un om de cultură român, Dimitrie Gusti (1880-1955, sociolog, filosof, etician): „Pentru a fi puternică și reală, libertatea trebuie să aibă limite morale. Aceste limite sunt acelea pe care le impune necesitatea solidarității omenești”. Și mă gândeam… Ce bine ar fi ca libertatea să aibă limite morale, întocmai ca preceptele dreptului roman: onest vivere – a trăi cinstit; alterum non taedere – a nu leza pe altul; suum cuizue tribuare – a da fiecăruia ceea ce este al său. Firește, fiecare popor civilizat supraveghează, juridic, libertatea cetățenilor săi, dar cât de frumos, de folositor ar fi ca limitarea libertății să fie de ordin moral – însă nu prin porunci etice, ci prin trăirea în viața individuală, socială, a principiilor morale. Atunci, într-adevăr, cum spune Dimitrie Gusti, libertatea ar fi puternică și reală, după cum consemnează Mihai Vlasie.
Dr. Ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Laleaua-Tulipa. File de istorie. Tulipomania (III)
0 Comentarii