# Landmark a pierdut procesul pentru surplusul de 200 tone deşeuri, descoperit la ARO. Demersul în justiţie făcut de către Landmark Management Bucureşti, firmă care a cumpărat activele fostei uzine ARO, pentru constatarea faptului că pe platforma industrială a existat o cantitate mai mare de deşeuri decât cea precizată în acte s-a finalizat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea firmei reprezentată prin Sergiu Filip, aşa că surplusul de şlamuri invocat constituie problema exclusivă a Landmark Management.
Cifra reală de deșeuri descoperite: 554 de tone de şlamuri galvanice
După patru ani de la cumpărarea activelor ARO, Landmark Management (firmă deținută de Nicolae Rațiu) a reclamat în instanţă faptul că pe platforma industrială exista o cantitate mai mare de deşeuri decât cea prevăzută în actele lichidatorului uzinei, Gheorghe Banu. A fost vorba de o acţiune în constatare: în fapt, reziduurile rezultate în urma proceselor tehnologice de la fosta uzină Aro şi rămase pe platformă constau în 554 de tone de şlamuri galvanice, nu doar 350 de tone, deci cu aproape 200 de tone mai mult. Procesul a fost declanşat în anul 2011, după ce Landmark Management angajase firma Global Eco Center să neutralizeze deşeurile pe care le preluase odată cu bunurile de la ARO, fiind de presupus faptul că suplimentul reclamat a fost descoperit de angajaţii lui Vasile Tofan. La judecată a fost chemată ARO SA, prin firma Lichidări Info Consult SRL, cea care s-a ocupat de falimentul uzinei muscelene.
Prima instanţă, adică Tribunalul Comercial Argeş, a respins acţiunea Landmark Management ca fiind neîntemeiată. Soluţia s-a menţinut şi în apel, cu precizarea că a existat şi o opinie separată a unui judecător, acesta optând pentru admiterea apelului, deci şi a cererii iniţiale, cu consecinţa rezolvării problemei suplimentului de deşeuri de către Lichidări Info Consult. Procesul a ajuns apoi în faza recursului, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, după ce Landmark Management a atacat hotărârea Curţii de Apel. Primul termen fixat pentru data de 2 aprilie 2014 a fost şi singurul: instanţa supremă a decis respingerea recursului formulat de Landmark Management, acesta fiind considerat nefondat. În aceste condiţii, toate cheltuielile efectuate în procesul de neutralizare a pretinsei cantităţi suplimentare de deşeuri au rămas în seama firmei care deţine vestigiile uzinei la care a fost realizat primul autoturism românesc.
Cătălin Ion Butoiu
0 Comentarii