Anul trecut, în primăvară, pe când rata de infectare era sub unu la mie și completam declarații peste declarații, îmi începeam ziua cu cafeaua-ntr-o mână și cu sticla de clor în cealaltă. Acum am înlocuit clorul cu spirtul. Dar nu s-a schimbat doar asta…
Pac! O palmă de control. ”Netotule, iar ai uitat de mască!”. Ca de obicei, de-abia la câteva minute după ce-am plecat de acasă mi-am amintit că nu m-am mascat. Și chiar era ciudat fără, simțeam eu că lipsește ceva. Ceva ce au stabilit specialiștii români că împiedică noul coronavirus să intre pe unde-i place. Adică, atunci când mergi pe stradă, singur, în aer liber, cu vântul pe lângă, sare Covidul pe tine…
Peste doar câteva sute de metri apare ocazia de a scăpa de mască. Covrigii! Patru la un leu, le spun eu. Dar un client din față e atenționat: ”S-au scumpit. 30 de bani”. Așa că îi provoc un zâmbet vânzătoarei: ”Trei la leu, vă rog!”.
Apoi cafeaua, tot o salvatoare. Nu de la chioșcul de ziare, că, cine știe, poate vânzătoarea e infectată. De la automat. Paharul într-o mână, spirtul în cealaltă. Și gata, ajung la sediu. O zi de bilanț pentru pregătirea ziarului de miercuri. Recolta e cam slabă: unde te uiți, unde te duci, totul are legătură cu rata de infectare și primărița Câmpulungului. Deja subiecte tăvălite, din care nu poți scoate mare lucru nici dacă le abordezi prin învăluire.
Citește și Bobi Marinescu: „Mi-am făcut eu vaccinul, le-am arătat angajaţilor că nu mor şi s-au convins”
Nevaccinat? La revedere!
E puțin cam răcoare, dar e bine. Doar că sună telefonul și nu e apel de la ziar. ”Domnu´ Cătălin, sunteți vaccinat?”. ”Nu”. ”Atunci trebuie să ne părăsiți o vreme. Au fost, sunt și vor fi controale”.
Bang! Dintr-odată au dispărut toate subiectele, inclusiv cele de duzină. Toate! Parcă nu aș fi nicăieri, parcă nu mai există niciun loc. Sediul subredacției din Câmpulung e în hotel. Iar o gașcă de incompetenți a decis că doar vaccinații mai au acces în hoteluri, printre altele. Ăia care o vară au cântat și apoi au făcut congrese încearcă acum să-și repare greșelile pedepsindu-i pe cei nevaccinați. Dacă ai făcut rapelul, poți să te dai în bărci. Ce dacă poți să iei și să dai virusul – ești vaccinat! Un nevaccinat sănătos și omenește prevăzător nu e bun de nimic. Trebuie dat afară!
Parcă-l aud pe domnul Gabi: ”Cătăline, ăstea sunt niște aprecieri banale, am nevoie de ceva mai cu nerv”. Păi, da, nu e nerv, sunt nervi. Să faci din vaccinare un scop în sine e o tâmpenie! Nu sunt împotriva vaccinării, știu că riscul dat de Covid-19 e mare, dar de ce nu sunt lăsat să aleg?!
Ca și în vreme de lockdown (pe bune, a sărăcit limba română?!), mi-am găsit un alt culcuș. Tot la colegii de la TV și radio, ca și anul trecut. Doar că atunci am plecat de bunăvoie, că se umplea hotelul de cadre medicale aflate în prima linie a luptei cu necunoscutul de atunci. Era vremea când credeam că noul coronavirus e peste tot, inclusiv pe paharul de cafea și pe ambalajul de pâine. Și că, dacă pun mâna pe bara de sprijin din maxi-taxi, nu voi mai avea scăpare, gata, iau covizi grămadă!
„Pe Puia au băgat-o la Covid, să ia familia bani”
Un drum de șase minute l-am făcut în vreo douăzeci. Cu calculatorul în mâini, surprins că el poate fi atât de greu și eu atât de neputincios. Noroc că frigul golise bulevardul-șantier, așa că am scăpat de jena de a fi văzut cum fac pauze scurte și dese. Monitorul l-am amânat pentru a doua zi, deși încasasem rugămintea să completez norma de lucru cu alte texte.
Așa că înapoi spre casă. E trecut de opt, am declarația la mine. Trotuarul e pustiu, nici măcar un câine nu se vede, dar strada e înțesată de vehicule. Polițiști la pândă se încălzesc într-o mașină pusă pe avarie.
Printre blocuri, câteva persoane. Și o discuție despre Puia, care a murit de curând. Un vecin îmi dă și un pont: Puia a murit, iar familia a fost de acord să o bage la Covid, ca să ia niște bani. ”Cine le-a dat banii?”, îl întreb. ”Ăia”. Probabil o referire tot la incompetenți, dar e ciudat să aflu că încă se mai aberează pe un subiect dureros. Și îmi aduc aminte că anul trecut m-a sunat cineva și urla la telefon: ”Domnu´ Cătălin, a murit cumnată-mea și ne obligă să o îngropăm ca pe un câine. Nici haine n-am pus pe ea!”.
În sfârșit, acasă! Încă mai am voie, deși nu sunt vaccinat. O voi face, că nu am încotro, dar nu voi uita. Înainte de un film de-al lui Tarantino, mai puțin absurd și dur ca o regie de-a lui Iohannis, un român se vaită că nu a primit ajutorul de înmormântare fiindcă nu era vaccinat. Și ce, chestia asta mai miră pe cineva?!
Cãtãlin Ioan Butoiu
Citește și În Pitești și Mioveni s-au terminat voucherele de 100 de lei pentru cei care se vaccinează
0 Comentarii