Un giuvaer de arhitectură peisagistică, consemnat și remarcat – pentru concepție – în analele naționale de specialitate. O mlaștină în mijlocul Ceairului piteștean, transformată acum peste o jumătate de secol într-o oază de frumusețe care, din fericire, mai dăinuie încă, bucurând numeroșii trecători care îi calcă aleile. Nu întâmplător m-am referit la „trecători”, întrucât doresc să pătrund, în măsura posibilului, în esența conceptuală în care a fost realizat parcul, care, prin dimensiuni, poate fi încadrat mai curând în categoria de scuar de trecere situat la intersecția a numeroase străzi.
Este și motivul pentru care creatorul, vizionarul arhitect al spațiului verde, Gheorghe Pacea, i-a asigurat o structură interioară (condiționată și de dimensiunile reduse avute la dispoziție), pentru vizitare expedițională, în trecere, fără refugii și bănci pentru odihnă și recreere. A adoptat, în schimb, în cei doi ani cât a durat amenajarea, ideea să așeze în oaza de verdeață peste 350 de specii și soiuri de plante ornamentale cu mare valoare decorativă, amplasate peisagistic, dar și cu etichete, cu denumirile internaționale. Regele acestei colecții (de unde denumirea de Expo) era, la înființare, trandafirul, reprezentat prin 200 de varietăți din cele mai parfumate și catifelate.
Citește și Pastila de frumos. Spaţiul verde – componentă de prim ordin a vieţii piteştenilor
În prezent, numai câteva specii mai încântă privirile vizitatorilor. De asemenea, locul a fost înzestrat cu două fântâni arteziene, iar stâncăria (situată pe latura cu actualul spital Muntenia) a fost pusă în valoare de o cascadă în miniatură, simbolizând salba de hidrocentrale de pe râul Argeș. La anumite intervale de timp, obiectivele urbane sunt supuse lucrărilor de reabilitare. Pentru Expo Parc, doi „arhitecți” din București au fost angajați pentru modernizare. Aceștia au „spintecat” peluza de gazon, divizând-o cu poteci pietruite; au amplasat un pod peste lac, care nu era absolut necesar, au plantat niște plante firave care au produs fenomenul de „aglomerare”, nu au înlocuit plantele degradate, dispărute biologic, nu au pus în funcțiune fântânile și nici cascada de pe stâncărie. În schimb, au postat central un monstru metalic, nearmonizat în peisaj, și o plăcuță de bronz gravată astfel: „Acest parc al viitorului a fost amenajat de arhitecții Crișan Ana și Alexandru din București”.
Concluzionând, revitalizarea întregului veșmânt vegetal, sistematic, menținându-i concepția originală, inclusiv a gardului-viu care îi delimitează perimetrul, va asigura o nouă strălucire întregului ansamblu peisagistic pe care îl formează, alături de Calea București, urmând a purta, în respectul adevărului, numele de ”Expo Parcul Gheorghe Pacea”.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii