Îmi cer scuze unui distins poet piteștean care, sub titlul de mai sus, semnalează, recent, într-un cotidian argeșean, o intervenție nechibzuită în arhitectura peisagistă la arborii de pe Calea București, cu adaugiul „în din ce în ce mai părăginita noastră urbe”. Preluându-i amărăciunea, pe care i-o împărtășesc, constat cu oarecare speranță că acum corul celor care încep să respingă sintagma suficienței „merge și așa” se mărește. Trebuie să amintesc totuși că, după cum am relatat într-o ediție anterioară, “aerul proaspăt” pătruns în urbea noastră în ultima perioadă – am citat „Parcul mirilor” – ne dă speranța că, pas cu pas, „pată cu pată”, toate acestea se vor transforma în mirifice “arcade ale fericirii”, după cum avem promisiunea că se va realiza lângă Primărie, la Casa Căsătoriilor.
Îmi propun, în rândurile următoare, ca și în viitoarele ediții, să semnalez și eu, punctual, astfel de obiective din domeniul spațiilor verzi care ar putea fi trecute pe agenda arhitectului peisagist al oraşului spre o eventuală reproiectare. Apropo, Piteștiul n-a avut șansa unui ”Le Nôtre”, dar a avut un Gheorghe Pacea. Am colaborat, începând din 1971, cu acest adevărat maestru al peisagiului, a cărui pecete mai pâlpâie încă, distingându-se conceptul în Expo-Parc, pe Calea București, gardurile-vii, cele două pepiniere și multe altele. Ar fi de utilitate să îi cunoaștem identitatea arhitectului peisagist al Piteștiului, pentru a-i comunica direct, fără a „ne vorbi” prin presă!
Mă voi referi astăzi la două „stări de fapt” pe care peisagiștii de la Salpitflor Green, după opinia mea, ar fi util să le regândească, spre înnobilare. Mai întâi, cei 2-3 mp din jurul ultimilor 16 tei de pe strada Victoriei, spre Catedrala “Sf. Gheorghe”, rămași în masa de pavele pietonale, delimitați de borduri mamut, folosite la autostrăzi, având rolul pătrunderii apei și aerului la rădăcina arborilor, sunt acoperiți cu o plasă de agrotextil impermeabilă, neagră, peste care este așternut un strat de criblură grosieră, dintr-o rocă cenușie.
Se impune o altă soluție acceptabilă pentru condițiile date, care să asigure un ambient atrăgător în centrul orașului, concomitent cu condiții de vegetație optime pentru viața arborilor. În al doilea rând, fiind timpul plantărilor de toamnă, inclusiv a lalelelor, revin la înnobilarea Căii București prin plantarea celor 25 de spații de peluză libere, între tronsoanele de trandafiri, cu o colecție de lalele, inclusiv „Laleaua Pitești’’. Sper că anul în curs, „de probă”, a dovedit aspectul sărăcăcios al celei mai „privite” zone din Pitești – cu deosebire pentru oaspeți. După o primă înflorire mai consistentă din iunie, cei numai 400 de trandafiri au lăsat o imagine sărăcăcioasă, dezolantă în următoarele 3-4 luni. Să reușim ca prima imagine a intrării în Pitești a oricărui oaspete, prin grandoarea și splendoarea care i se înfățișează, să i se întipărească în minte pentru totdeauna!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Arborele-lalea. Tulipanul
0 Comentarii