Istoria începe să se îndepărteze: această senzație a proprie-mi trăiri mă determină să actualizez câteva evenimente petrecute în domeniul spațiilor verzi pe meleagurile argeșene, cu jumătate de secol în urmă. Fapte și oameni. Pentru a fi consemnate și poate spre luarea aminte a generațiilor viitoare asupra unui trecut care ne-a fost hărăzit de valurile istoriei, uneori îndurându-l, așa cum a fost!
Mai întâi despre expoziție, ale cărei planuri cadastrale le voi încredința zilele acestea Muzeului Județean pentru conservare. Citez din singurul organ de presă existent în Argeș în epocă, „Secera și Ciocanul”, din 30 martie 1980, intitulat „În pregătire”: „Piteștiul se pregătește pentru a treia ediție a tradiționalei sărbători intitulate Simfonia Lalelelor… Una dintre realizările de prestigiu va fi, fără îndoială, viitoarea Expoziție Națională Horticolă Permanentă din punctul Valea Teiului. Pitești, obiectiv cu caracter tehnico-științific, educativ și de recreere care a început să se contureze, au și fost executate amenajări dendro-floricole, alei, rocării, diferite lucrări de artă…”
Proiecția Expoziției Dendro-floricole, principala componentă a Simfoniei Lalelelor pe care o aveam în viziune (1977), nu își găsea locul în nicio construcție din Pitești (situație, din nefericire, existentă și după 42 de ediții de Simfonie!). Am ales, prin compromis, Casa de Cultură a Sindicatelor, în timp, cu extindere din afară, în actuala Piață Milea.
Expunerea de flori, plante dendrologice, aranjamente ale acestora, presupuse spații cât mai deschise, luminate, cu posibilități de a privi, analiza și admira adevăratele opre de artă din mai multe perspective, inclusiv asigurarea viabilității (starea de prospețime a plantelor), măcar pentru cele trei zile de expunere. Olanda este țara care a atins aproape perfecțiunea din acest punct de vedere.
Conceptul de a crea o adevărată „casă” a Simfoniei Lalelelor și, în același timp, un adevărat brand pentru domeniul horticol românesc (şi chiar pentru întregul “Est” al Europei în epocă), prezentat în simpozionul tehnico-ştiințific al primei ediții, a fost pus în operă chiar în cursul anului 1978 de către primarul vizionar pentru acea vreme al Piteștiului (apropo de oameni pe care istoria ar trebui să îi așeze în locurile care li se cuvin!). Acesta a identificat și pus la dispoziție o suprafață de 20 ha de teren în punctul „Valea Teiului”, la ieșirea spre Craiova. Au început imediat lucrările.
Terenul a fost încadrat într-un perimetru definit, permițând arhitectului N. Ernst să realizeze o machetă în relief (expusă în standurile Expoziției dendro-floricole la ediția 1979), cu structura-cadru de amenajare a întregului ansamblu.
Despre structura proiectului Expoziției Naționale Horticole Permanente și înăbușirea realizării acestuia, în ediția următoare.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. „Rozariul”
0 Comentarii