Județul Argeș este printre cele mai vizitate zone din țară, iar dacă vorbim despre nordul județului putem spune că acesta este cu adevărat ”o comoară a turismului argeșean”. Iată în cele ce urmează floarea-de-colț, regina Munților Făgăraș, Vârful Vânătarea lui Buteanu – Munții Făgăraș și Mănăstirea “Sfântul Proroc Ilie” – Piscul Negru, Transfăgărășan.
Floarea-de-colț, regina Munților Făgăraș
Zona montană a județului Argeș se remarcă atât printr-un relief spectaculos, cu creste ce urcă până la peste 2000 de metri, dar și prin faptul că adăpostește o multitudine de specii de plante și animale cu valoare endemică pentru Carpați. Flora bogată cuprinde rarități floristice, multe cu statut de monumente ale naturii, precum garofița Pietrei Craiului, floarea-de-colț, iedera albă, smârdarul, Papucul-Doamnei. De asemenea, fauna este deosebit de bogată și variată, incluzând specii rare, precum capra neagră, râsul, vipera, corbul, cocoșul de munte.
Supranumită regina Carpaților, floarea-de-colț reprezintă o raritate, fiind declarată monument al naturii și ocrotită prin lege. Floarea-de-colț este o specie de plantă erbacee, perenă, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae. Frunzele alungite, de culoare verde deschis, formează la baza plantei mici rozete. Din mijlocul acestora ies tulpinile ce poartă flori singulare sau în inflorescențe. Toate părțile plantei sunt acoperite de perișori argintii foarte fini, care au rol în protejarea împotriva frigului și a vântului.
În mediul natural, floarea de colț crește pe creste, în etajele alpin și subalpin, la altitudini de 1.300-1.500 metri, în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. Perioada de înflorire este iulie – august. Pentru a ajuta perpetuarea speciei, în ultimii ani, floarea-de-colț a început să se cultive și în sere și grădini, asigurându-i-se condițiile din mediul de proveniență.
Numită în popor și floarea reginei, floarea doamnei, steluța sau albumița, floarea-de-colț are în tradiția românească o semnificație aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune că, pentru a-și dovedi dragostea și curajul, tinerii colindau zonele stâncoase ale munților pentru a culege flori-de-colț și a le oferi iubitelor. În limbajul florilor ea înseamnă puritate și curățenie. Atenție! Fiind ocrotită de lege, este interzisă culegerea acestei plante din habitatul natural.
Vârful Vânătarea lui Buteanu – Munții Făgăraș
Vârful Vânătarea lui Buteanu are 2507 metri înălțime, este situat în centrul Munților Făgăraș și este al 8-lea vârf ca mărime din România, după vârfurile Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Viștea Mare (2527 m), Parângul Mare (2519 m) din Munții Parâng, Lespezi (2517 m), Cornul Călțunului (2510 m), Peleaga (2508 m) din Munții Retezat.
Fiind unul din cele 8 vârfuri de peste 2500 m din Făgăraș, pe timp de vară interesul pentru această zonă este unul foarte mare în rândul amatorilor de drumeții montane. Datorită poziției sale, atunci când este senin, vârful oferă peisaje încântătoare. Pe timpul iernii, întrucât riscul de avalanșă este unul extrem de mare încă de la primele căderi de zăpadă, accesul este recomandat doar alpiniștilor sau turiștilor antrenați, cu echipament complet de iarnă, colțari, piolet, cască, haine groase tehnice și doar atunci când condițiile meteo și starea zăpezii sunt optime pentru ascensiune.
Traseu montan: Cabana Paltinul – Șaua Capra – Vârful Vânătarea lui Buteanu. Marcaj: triunghi albastru (Lacul Bâlea – Șaua Capra) și cruce albastră (Șaua Capra – Vânătarea lui Buteanu). Durata: 1 oră și 30 min, în sens invers: o oră. De la Cabana Paltinul pornim spre est pe drumul ce are ca destinație Lacul Bâlea. Trecem prin sudul stației de telecabină și prin nordul lacului, iar după ce traversăm pârâul care curge din acesta, la mică distanță spre nord-est, întâlnim o potecă marcată cu triunghi albastru ce se îndreaptă spre șaua Caprei. Continuăm urcușul spre sud-est și, după aproximativ 40 de minute, ajungem în șaua Caprei (2315 m altitudine), în poteca de creastă marcată cu bandă roșie (Șaua Caprei – Șaua Cleopatrei). Aici se ramifică spre nord-est o potecă marcată cu cruce albastră, pe care o urmăm prin sudul Vârfului Văiuga (2443 m altitudine) și, după o jumătate de oră, ajungem în șaua Văiugii (2390 m altitudine) și urmăm spre nord un segment scurt de creastă stâncoasă, până atingem Vârful Vânătarea lui Buteanu (2507 m altitudine), punctul de altitudine maximă al versantului făgărășean nordic. De aici avem parte de o priveliște de excepție asupra zonei centrale a masivului.
Mănăstirea “Sfântul Proroc Ilie” – Piscul Negru, Transfăgărășan
Situată într-o poiană la baza masivului muntos Lespezi, în punctul Piscu Negru, la cota 1200 metri, Mănăstirea ”Sfântul Ilie Tesviteanul” – Piscul Negru reprezintă una dintre principalele atracții turistice de pe celebrul ”drum prin nori” – Transfăgărășan.
Odată ajuns aici, peisajul mirific îți taie respirația. Păduri de jur-împrejur, vârfurile înalte ale munţilor acoperiţi numai cu brad, murmurul apei râului Capra, aflat la 100 de metri în nordul bisericii, sunt doar câteva elemente care descriu atmosfera liniștitoare în care se găsește acest așezământ monahal.
Lucrările de construcție a mănăstirii au fost realizate între anii 1994 şi 2015, iar terenul pe care a fost construită a fost donat de o familie din Albeștii de Argeș. Se spune că mănăstirea a fost ridicată întru pomenirea persoanelor care au trecut la Domnul în timpul lucrărilor realizate la Transfăgărăşan. Pentru construcţia bisericii, mijloacele financiare au fost asigurate de Episcopia Argeşului şi de numeroşi credincioşi.
Biserica este compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit. Are în dreapta o mică încăpere pentru veştmântărie. Catapeteasma înaltă până la boltă este din zid, cu uşile împărăteşti şi diaconeşti din lemn de stejar sculptat. Se delimitează de pronaos prin arcada care se sprijină pe doi stâlpi laterali alăturaţi zidurilor. Pictura interioară a fost executată în frescă.
Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an la data de 20 iulie. Unul dintre cei mai importanți proroci din Vechiul Testament, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor, fiind celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă.
Citește și Nordul judeţului – „comoara turismului argeşean”
Citește și Agroturismul din județ, susținut de șeful DSVSA
0 Comentarii