Când un universitar turc se luptă cu marmura

Anul Brâncuși a însemnat și înființarea Simpozionului internațional de sculptură de la Pitești. La o ediție, a fost selectat și prof. univ. dr. Dervin Ervis, de la Universitatea din Instanbul. Când a fost prima zi a taberei, a avut un șoc. Și noi, eu cu contabilul-șef, dl. Ion Udeanu, și Ervis.
Din regulamentul în limba engleză, cu titlul de simpozion, universitarul turc înțelesese că va participa la un… simpozion, că va purta discuții despre lalea (tema taberei) și cam atât. Când colo, s-a trezit cu un bloc de marmură de două tone în față, din care trebuia să „scoată” o lalea! I s-a explicat ce trebuia să facă și, dacă tot venise, plus de dragul banilor (2.000 de lei), a fost de acord să pună mâna pe flex.

O zi a stat să-și creioneze laleaua pe marmură, iar a doua zi a rupt flexul, din necunoaștere. I-au sărit în ajutor ceilalți colegi, dar, până la urmă, am apelat la serviciile unui tăietor în piatră de la firma d-lui Stan.
Culmea e că, mai toată lumea, judecând după aspectul fizic, îi confunda pe turcul Dervin Ervis cu George Dumitru din Ploieşti. Sculptorul turc semăna a român, iar ploieşteanul a turc. Multe glume s-au mai făcut pe această temă! De pildă, îl sunam pe dl. Doru Iliescu (fiindcă A.D.P. ne ajuta din plin) atunci când aveam nevoie de macara (blocurile de marmură, de două tone, trebuiau ridicate, rotite, în funcţie de cum lucrau sculptorii şi, ca un făcut, mulţi se trezeau peste noapte că au nevoie urgentă de macara!). Le ziceam de turc, nimereau la ploieștean! Cel mai cuminte a fost cehul Emil Adamec.

A nimerit el la Şcoala Nr. 11 din Craiovei, nu la Casa Cărții, dar a lucrat într-un ritm infernal. Într-o săptămână a finalizat lucrarea şi a plecat (tocmai venise de la o tabără din Barcelona, pleca la alta în Slovenia), spre oftica tuturor celorlalți participanți, care, la 40 de grade, înghițeau la praf și simțeau că nu mai termină (aveau 10 zile la dispoziție).
Devin Ervis, omul la costum, s-a achitat de contract, lucrarea sa fiind deosebită. Impunea prin personalitate, numai de înghițit praf n-ar fi avut nevoie. „O să fiu mai atent, îmi zicea, la taberele astea de sculptură! Eu sculptez în lemn, lucrări mici, nu blocuri de două tone!”
Jean Dumitraşcu

Citește și Ziua Brâncuși 2021. Omul infinitului, aniversat în toată România. Poezia „Pasărea măiastră” – modest omagiu!

Citește și Constantin Brâncuşi, celebrat la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu“