E ușor de presupus că în viață fiecare își dorește să descopere ceva mai „tare” decât teoria relativității, să fie respectat mai mult decât Albert Einstein și să fie căsătorit cel puțin cu Michelle Obama. Dar, dacă în realitate ești necăsătorit, ai abandonat școala într-a șaptea, că a murit bunica, iar mama e în Anglia și n-ai văzut-o de patru ani, iar viața te-a dus să sapi șanțuri într-o comună, ce soluție ai la îndemână?
Bineînțeles că am exagerat în paragraful de mai sus, dar exagerarea e menită să facă mai ușor de înțeles ce vreau să spun.
Întotdeauna ai cel puțin două soluții, fiecare cu avantaje și dezavantaje. Prima soluție ar fi să fii om serios, să-ți vezi de câlții tăi, vorba românului cu bun-simț, să-ți faci treaba pentru care ești plătit, apoi să te duci acasă să te odihnești și să te gândești cum poți să-ți faci viața mai plăcută. Într-un cuvânt, să fii împăcat cu tine însuți. Dezavantajul, dacă alegi această soluție, e că nu ești ”jmecher”, cașto sau chiar cool. Nu ai și nu dai impresia că tu faci jocurile, că tu ești alfa și omega la ce se întâmplă în jur. Iar, pe cale de consecință, te vor căuta puțini, doar oameni serioși, pentru treburi serioase. Asta e soluția care se practică din ce în ce mai rar în societatea românească din România de azi. Totuși, din fericire, nu se poate spune că este pe cale de dispariție.
A doua soluție e să fii șmecher, cool, cashback, să iei bani de la o primărie și să tai un pic frunză la câini vineri, de la trei la două, mai faci un pic de șanț într-o comună alăturată, doar joi, că așa vrei tu, bazându-te că te sprijină un polițist pe care l-ai luat de nas dându-i șpagă când te-a prins drogat la volan. Totul așteptând să pice de undeva un „tun” baban, să-l prinzi și așa să ai confirmarea faptului că ai procedat corect fiind șmecher în viață. Avantajul este că ai și dai impresia că ești implicat în tot și în toate, tu faci jocurile, ești căutat de mulți care vor ceva de ici până colea. Permanent ești foarte ocupat, ba să tragi o sfoară, ba o țeapă, ba să încurci mai bine o treabă, promițând că o descurci. Dezavantaje sunt mai multe, dar cel mai important e că, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor înțelege că nu se pot baza pe tine. Mai bine zis, rezolvi doar problemele pe care nu reușești să le încurci. Din păcate, în România de azi este inflație de oameni foarte „inteligenți”, dar cu carențe mari la capitolul seriozitate (carențele m-au determinat să pun ghilimele la cuvântul „inteligenți”).
Și ar mai fi o soluție, să fii propriul tău ghinion. Adică să nu-ți explici de ce nu faci rost de niște bani pentru care nu ai făcut nimic să-i meriți. Să te uiți cu ochi mari și goi la cei care sapă și curăță șanțurile, care apoi se duc acasă și fac exact ce vor, pentru că sunt împăcați cu ei înșiși.
În concluzie, mai subliniez o dată dictonul din titlu: „În viață, nu e important să faci ce-ți place! E important să-ți placă ce faci!”.
Asta e sursa împăcării cu sine, poate chiar dezideratul cel mai important din viața unui om.
0 Comentarii