De ce am rămas în urmă ca judeţ. Doar două exemple…

Acum 15-20 de ani era o glumă bună să spui că afaceristul Nicolae Ivănescu, alias “Nenea” sau “Șeful nostru” pentru mulți prefecți, primari, polițiști și magistrați argeșeni, va fi condamnat la închisoare fiindcă a dat cu mașina peste un om. Era ceva să sparie gândul, vorba cronicarului. Nu se mai învârtea Luna în jurul Soarelui, seca barajul Vidraru și se usca peste noapte Pădurea Trivale, dacă cineva îndrăznea să îl deranjeze pe Ivănescu. “Nenea” intra cu Jeep-ul pe poarta principală a IPJ Argeș, unde chestorul Stoica îl aștepta în poziție regulamentară. Sau trimitea demonstrativ aranjamente florale judecătoarelor și bea Lagavulin cu potentații zilei din politică și administrație. Nea Nicu Văcăroiu avea statut de trofeu încercuit cu creionul chimic în agenda lui “Nenea”. Pe vremea lui Adrian și a Danei Năstase, Don Felipe Georgescu era doar un punct negru, nici măcar un nume, în agenda cu servitori a lui Ivănescu. Iar nea Costică Nicolescu, ruda de la etajul 4, bună doar să-i centreze lucrări de infrastructură și care respira doar pentru că îi permitea “Nenea”. Apropo de lucrări, trage și acum nea Costică, săracul, pentru drumul de la Brăduleț pe care (nu) l-a făcut „Nenea”. La fel și fostul prefect Ion Cârstoiu, era doar o drujbă pe harta intereselor funciare și financiare ale lui “Nenea”.
Săptămâna trecută, Nicolae Ivănescu a fost condamnat la 2 ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru omor din culpă, ca urmare a unui accident cu mașina. Nu pentru drumurile județene neexecutate, nu pentru transferarea pădurii Brătienilor de la Rătești în Trivale și apoi în Israel, în proprietatea unor oameni de afaceri evrei. Însă chiar și această condamnare cu suspendare e un semn că “ Șeful nostru” nu mai are strălucirea cardului de platină de altădată. Strâns cu ușa de o listă lungă de executori judecătorești și înghesuit în boxa instanței pentru un accident de mașină, “Nenea” nu știe ce-i mai poate rezerva viitorul. Nimic bun, asta e clar!
Cazul lui “Nenea” e similar cu al oligo-afaceristului Stelică Crăciun de la Mărăcineni, folosit ani de zile pe post de informator al Poliției în reglările de conturi dintre diverse grupări de interese din politică și afaceri. Am și scris la un moment dat că permisivitatea poliției în raport cu derapajele psiho-violente ale lui Crăciun ar putea conduce la amenințări cu moartea, dacă nu chiar la crimă. Și exact asta aflăm acum din rechizitoriul prin care Crăciun a fost trimis în judecată, zilele trecute, pentru vreo câteva șantaje în formă continuată și alte infracțiuni. Anume că își amenința victimele cu moartea și cu violarea fiicelor și soțiilor acestora. Ce vreau să spun? Că în cazul lui “Nenea”, ca și în cel al lui Crăciun, Poliția și Justiția argeșene au arătat un regretabil și condamnabil “delay”, ca să folosesc un termen din transmisiile live de la televiziuni.
De aceea n-avem drumuri cum trebuie și am rămas în urmă ca județ, cu fix cei 15-20 de ani de care vorbeam la început. Adică din perioada când “Nenea”, Stelică Crăciun și mulți alții ca ei erau intangibili. Și asta fiindcă organele statului (polițiști, procurori, judecători, finanțiști) au acționat cu o nepermisă și deloc dezinteresată întârziere.

Citește și Stelică Crăciun, trimis în judecată într-un dosar de şantaj

Citește și În ziua alegerilor, Stelică Crăciun a încălcat ordinul de restricţie impus de procuror