Securea lăcomiei unor popi, precum parohul Victor Sturzeanu de la biserica piteșteană Mavrodolu, se înfige mișel în trunchiul Bisericii, zdruncinându-i credibilitatea. Și e doar ultimul exemplu dintr-o serie lungă de purtători de sutană din județ care s-au dedulcit la averile enoriașilor.
”Oare rolul bisericii este să dezbine familii?”, se întreabă într-o scrisoare tulburătoare nepotul bătrânei pescuite la spovedanie și al cărei apartament, garaj – ba chiar și cavou – au ajuns, finalmente, pe numele lui Matei Sturzeanu, fiul parohului de la Mavrodolu. E normal? E moral? E creștinește? Așa a intervenit ruptura între Iisus și farisei, când ultimii făceau exact invers față de ceea ce propovăduiau. Indiferent câte scuze ar inventa și relații în apărarea sa ar activa, popa Sturzeanu (scuzați-mă, însă preot nu pot să-i mai zic!), așa ceva nu se face. Omul trebuie schimbat urgent din funcția și din demnitatea de paroh la Mavrodolu, fiindcă e compromis și riscă să compromită iremediabil și ideea de credință și omenie în ochii enoriașilor de acolo. Și, ca să înțelegeți de ce nu se face așa ceva, mai ales de către reprezentanții bisericii, am să vă dau un exemplu pilduitor din alt sistem profesional și social. Dintr-un sistem care lucrează, ca și biserica, cu sufletul unei categorii vulnerabile ce are nevoie, tocmai fiindcă se află la amurgul vieții, de liniște, îngrijire și mai ales de bună-credință. În 2014, la prima mea călătorie în America, soția unui prieten care ne-a găzduit era asistentă-șefă la un azil cu tradiție din San Francisco. Și ea mi-a povestit că toți angajații așezământului social, de la șef și până la ultimul post din organigramă, își asumau prin contractul de muncă o clauză conform căreia nu aveau voie să accepte cadouri care depășesc valoarea a 20 de dolari. De ce? Fiindcă în istoria de secole a azilului s-a întâmplat ca unii dintre angajați să profite de bătrânii instituționalizați acolo, determinându-i să le lase averile. Și au existat procese de răsunet intentate ulterior de rude care s-au simțit deposedate prin înșelăciune de averi care se cuveneau celor din familie, nu unor angajați din azil. De ce nu s-ar proceda astfel și în cazul preoților de la noi? Fiindcă nu te încredințezi preotului la spovedanie pentru ca acesta să dea apoi târcoale averii tale, determinându-te să i-o cedezi. Vreți să intrați în istorie, Înalt Preasfințite Arhiepiscop Calinic? Cereți binecuvântare de la Patriarh și apoi propuneți în Sfântul Sinod ca, prin regulamentul BOR, niciun preot de mir să nu mai aibă voie să poftească la averea enoriașilor pe care îi spovedește. Exact cum mi-a povestit prietena din SUA că se întâmplă cu angajații azilului din San Francisco, unde ea lucra. Te duci la biserică spre a te încredința lui Dumnezeu, nu unor samsari în sutană.
Citește și Exclusiv. Scandal uriaş cu parohul de la Mavrodolu / Preotul Sturzeanu şi preoteasa au luat în grijă o bătrână. Apoi apartamentul bâtrânei a trecut pe numele fiului lor, Matei
Citește și Inspecţie de la Arhiepiscopie la Parohia Mavrodolu: vânzătoarea de la pangar acuză paracliserul
0 Comentarii