În ziua de 7 Septembrie 1940 a fost încheiat, în urma  presiunilor  Germaniei naziste, Tratatul de frontieră româno-bulgar, la Craiova, prin care sudul Dobrogei („Cadrilaterul”, adică județele Durostor si Caliacra), intra în componența Bulgariei. Mai exact, la ordinul personal al lui Hitler, cu aprobarea Italiei lui Mussolini și a Rusiei lui Stalin.

  Acest teritoriu fusese anterior cedat României de către Bulgaria, în urma Păcii de la București din anul 1912. (Foto reprezentativ: Pierderile teritoriale ale Romaniei din vara anului 1940)

Citește și: 6 Septembrie 1817. S-a născut marele om politic român Mihail Kogălniceanu: „N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume”

În aceste împrejurări, făcând notă discordantă cu ceilalţi participanţi, istoricul Nicolae Iorga a declarat tranșant: „Cu privire la Cadrilater eu sunt naţionalist, nu expansionist și cred că anexarea Cadrilaterului a fost o greșală. Eu am fost împotriva anexiunii la timpul său. E justificată retrocedarea către Bulgaria. Dacă vom câștiga prin aceasta o prietenie, prietenia ne este scump plătită. Românii să fie aduși acasă”.

marele istoric Nicolae Iorga

În dezacord cu marele istoric, Ion Nedelescu preciza, în „Universul” din 3 septembrie 1940, că „Dobrogea n-a aparţinut niciodată Bulgariei și n-a fost cândva bulgară nici din punct de vedere etnic (ca populaţie locuitoare), nici din punct de vedere politic (ca stăpânire)” și concluziona: „Dacă apropierea româno-bulgară cere neapărat să fie săvârșită cu preţul unei știrbiri de prestigiu și de teritoriu nici o clipă însă să nu se uite că acesta este adevărul adevărat în privinţa caracterului românesc al Dobrogei noastre româneșți”.

Tratatul de la Craiova, semnat la presiunea Axei, în special a Germaniei, prevedea cedarea celor două județe Bulgariei, cu schimb obligatoriu de populatie.

Citește și: Maria Ciobanu și Ionuț Dolănescu au filmat „Visul mamei” la Muzeul Golești

“În conformitate cu art.3 din tratat, părţile contractante au căzut de acord a proceda în termen de trei luni, la un schimb obligatoriu între supuşii români de origine etnică bulgară din jud. Tulcea şi Constanţa şi supuşii români de origine etnică română din jud. Durostor şi Caliacra. În privinţa proprietăţilor imobiliare ce aparţineau supuşilor români de origine etnică bulgară şi care trebuiau să părăsească România, acestea erau considerate ca bunuri abandonate şi deveneau proprietatea statului român. Proprietăţile imobiliare rurale ale românilor obligaţi în virtutea acordului să părăsească teritoriile transferate Bulgariei, deveneau, în aceleași condiții, proprietatea statului bulgar.

Proprietăţile imobiliare urbane rămâneau proprietate privată a acelor proprietari şi supuse legilor ţării unde erau situate. Prin dispoziţiile art.4 din tratat, statul român s-a obligat să ia în sarcina lui despăgubirile românilor care părăseau bunurile rurale situate pe teritoriul Bulgariei, iar statul bulgar s-a angajat să despăgubească pe cetăţenii români de origine etnică bulgară care părăseau judeţele Tulcea şi Constanţa”.