În ziua de 6 Octombrie 2003 a murit Elisabeta Rizea, simbol al rezistenţei anticomuniste românești.
S-a opus instaurării regimului comunist, iar soţul său a făcut parte din grupele de rezistenţă anticomunistă din Făgăraş, conduse de colonelul Arsenescu.
A fost declarată “duşman al poporului” (a refuzat să-i predea Securităţii pe partizanii anticomunişti reuniţi sub comanda lui Arsenescu) si a fost închisă si torturată ani la rând.
Ca urmare a sprijinului pe care l-a oferit imediat după război grupului Arsenescu-Arnăuţoiu, grup de rezistenţă anticomunistă armată din munţii Făgăraş, a fost condamnată de comunişti la moarte; ulterior pedeapsa i-a fost transformată în 14 ani de temniţă grea, ani petrecuţi în penitenciarele pentru femei de la Miercurea Ciuc şi Mislea.
A fost la un pas de moarte, dar nu a trădat!
Citește și:
- Traian Băsescu acuză: „Nu rușii au stricat alegerile din 2024”
- Țările din Balcani, lovite de exodul populației
- Laura Codruța Kovesi: România are cea mai mare evaziune din Europa la TVA
Elisabeta Rizea (n. 28 iunie 1912, Domnești, România – d. 6 octombrie 2003, Nucșoara, Argeș, România) a fost o eroină a luptei anticomuniste din România, nepoata a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948.
A fost fiica lui Ion și a Mariei Șuța. Împreună cu soțul ei Gheorghe Rizea, a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă „Haiducii Muscelului” (Arsenescu-Arnăuțoiu). A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961. A executat 12 ani de închisoare fiind eliberată în 1964 conform decretului de amnistie generală.
Povestea ei a devenit cunoscută publicului în urma unui interviu din 1992, inclus în documentarul Memorialul Durerii, de Lucia Hossu-Longin.
Casa Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, a fost lăsată moștenire strănepotului ei, Bogdan Vârvoreanu. Acesta a înființat Asociația Elisabeta Rizea în 2017 și a pornit un amplu proiect de transformare a acestei case în casă memorială
0 Comentarii