La 30 aprilie 1830 s-a hotărât „formăluirea în Valahia a șase batalioane pedestrime și șase escadroane călărime ale străjii pământești”, țările Române obținând, în baza Tratatului de la Adrianopol, dreptul să-și înființeze propria lor putere militară.
Din aceste forțe au fost create trei regimente mixte: unul la București, unul la Ploiești și altul la Craiova. În același timp, au luat ființă în Moldova un batalion de infanterie și un escadron de cavalerie, din care s-a înființat primul regiment mixt, cu garnizoana la Iași.
În urma Unirii de la 1859 a celor două provincii românești, Moldova și Țara Românească, infanteria a cunoscut progrese importante. În 1860, efectivele infanteriei atingeau cifra de 10.848 oameni. După reorganizarea armatei din 1917, infanteria a fost structurată în 15 divizii de infanterie. În anul 1938, infanteria reprezenta 52% din efectivele armatei.
Citește și: Pastorală de Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos
Astăzi, Infanteria reprezintă componenta principală a Forţelor Terestre Române, cu capabilităţi multiple de a executa operaţii decisive, independent sau în cooperare cu celelalte arme, în orice zonă şi pe orice direcţie, fiind astfel organizată, dotată şi pregătită încât să constituie, oriunde şi oricând, o forţă de elită credibilă şi descurajantă oricărei agresiuni sau ameninţări la adresa României şi a aliaţilor săi.
0 Comentarii