În ziua de 29 Decembrie 1873, s-a născut, la Făgăraș, lingvistul român Ovid Densuşianu, poet, folclorist şi istoric literar, membru al Academiei Române din 1918, autor al celei dintâi istorii ştiinţifice a limbii române, “Histoire de la langue roumaine”; (m. 9 iunie 1938, București). A fost fiul lui Aron Densușianu, poet și critic literar, profesor de limba latină și literatură română la Universitatea din Iași și al Elenei, născută Circa, de origine aromână. Ovid Densușianu a avut o întreagă descendență de cărturari, care au făcut parte din familia Densușianu.
S-a înscris în 1890 la Facultatea de Litere din Iași, avându-i profesori pe Alexandru Philippide și A.D. Xenopol, luându-și licența cu calificativul Magna cum laude, în 1892. În 1893, a lucrat ca profesor la un liceu din Focșani, iar în perioada următoare a mers la Berlin, în vederea aprofundării studiilor, pe care le-a continuat la Paris la École des Hautes Etudes (1894–1896); a obținut diploma și ulterior, sub îndrumarea profesorului Gaston Paris și-a luat Doctoratul. Reîntors în țară, a fost numit provizoriu la catedra de Istoria limbii și literaturii române de la Universitatea din București, si în scurt timp a devenit titularul catedrei de Filologie romanică, din 1901 până la sfârșitul vieții sale.
În 1901 i-a fost publicată la Paris opera fundamentală Histoire de la langue roumaine (vol.I), Les origines, în care erau reunite informații vaste asupra formării și evoluției limbii române. A înființat la București Societatea de Filologie (1905), a întemeiat și a condus revistele Viața nouă, Grai și suflet.
A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul și etnografia. A fost creatorul școlii lingvistice de la București. A fost ales membru de onoare al Societății de Etnografie și al Societății de Lingvistică de la Paris. În 1905 este distins cu Premiul „Bibesco” al Societății de Lingvistică din Paris. Împreună cu I.-A. Candrea, publică Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine. În 1913 întemeiază Institutul de Filologie și Folclor.
Citește și:
În 1918 devine membru activ al Academiei Române. Între anii 1921-1922 se află la Praga. În 1923 este ales membru de onoare al Societății de Etnografie iar un an mai târziu devine membru al Societății de Lingvistică de la Paris. Înființează o nouă revistă, „Grai și suflet” (1923-1928), publicație a Institutului de Filologie și Folclor. În 1925 inițiază convocarea unui Congres al filologilor români. Se stinge din viață la 8 iunie 1938, fiind înmormântat la cimitirul Bellu.
0 Comentarii