În ziua de 28 Aprilie 1908 s-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea Scriitorilor Români. 

Primul său preşedinte a fost ales Cincinat Pavelescu (28.IX.1908-2.IX.1909), fiind urmat în mai multe rânduri de Mihail Sadoveanu (2.IX.1909-25.XI.1911; 21.X.1917-24.II.1919;17.VI.1923-15.VI.1924)

Citește și: Lecţia de istorie. Au dus românii doar războaie de apărare?

Astfel, între anii 1908-1947, Societatea Scriitorilor Români a avut doisprezece preşedinţi, aleşi în 36 de adunări generale.

Dintre cei doisprezece scriitori care au ocupat funcţia de preşedinte al Societăţii au fost deci realeşi de adunările generale: Liviu Rebreanu – de şapte ori; Corneliu Moldovanu – de şase ori; N. I. Herescu – de cinci ori; Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, N. M. Condiescu şi Mihail Dragomirescu – de câte trei ori.

După evenimentele de la 23 august 1944 se face o nouă adunare generală a Societăţii – a cărei activitate încetase de câteva luni, „prin fuga din ţară, la Lisabona, a preşedintelui N.I. Herescu”. Adunarea a avut loc în ziua de 24 septembrie 1944.

La începutul anului 1948, scriitorii, apreciind noile orientări ale literaturii române, convoacă o adunare generală a Societăţii – la 9 ianuarie 1948 – şi hotărăsc constituirea Societăţii Scriitorilor din România, organizaţie care lua locul fostei Societăţi a Scriitorilor Români.

În noua sa formă, Societatea îşi mărea sfera de activitate, aducând printre membrii săi şi pe scriitorii de alte naţionalităţi, care activau atunci la noi, precum şi pe toţi membrii Societăţii Autorilor Dramatici, cu întregul său patrimoniu.

Citește și: Pastila de frumos. Din culisele celei de-a 43-a ediţii a Simfoniei Lalelelor

Comitetul ales atunci a fost format din: Zaharia Stancu – preşedinte; Ion Călugăru – secretar general; Gala Galaction, N.D. Cocea, Gaal Gabor şi Al. Şahighian – vicepreşedinţi. Acest comitet a funcţionat până la data de 27 martie 1949, când s-a constituit Uniunea Scriitorilor din RPR.