În calitatea mea de coleg mai în vârstă al ziariștilor de la Jurnalul de Argeș, mai admit chiar că și corectitudinea sau deontologia profesională nu a fost mereu la maximum, în ciuda intențiilor noastre. Însă problema asta, a deontologiei imperfecte, cred eu că e fără leac, întrucât și ziariștii sunt oameni și nimic din ceea ce este omenesc nu le e străin, după o vorbă din vremea romanilor. Chiar în legea prin care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a fost declarată „de utilitate publică”, se stabilește că munca unui ziarist este creație intelectuală, așadar prin definiție subiectivă. Domnul Radu Albu, un ziarist care acum scrie pentru cei din Rai, fost colaborator și care avea diploma de absolvire semnată de regele Mihai, zicea că nu există articol de ziar perfect. Dacă nu are greșeli gramaticale, are de sintaxă, sau de punere în pagină, sau de răutate excesivă, sau de pesimism sau… sau… sau.
Orice ziarist are propriile vederi, propriile nuanțe cu care înțelege orice problemă, indiferent dacă scrie despre o nuntă sau despre corupție. Adică, în funcție de cum vede el lumea și viața, ziaristul poate să scrie despre același caz și că „a furat pentru a avea copiii o viață mai bună” și că „a furat, deși avea BMW și vilă”. Dar ceea ce rămâne esențial pentru presă – și vreau să cred că Jurnalul de Argeș aici se încadrează – este ca atunci când articolul se referă la cineva care a furat să nu se scrie că a făcut biserici, după cum atunci când cineva a făcut biserici să nu se scrie că a furat. Adică subiectivitatea ziaristului să nu încalce delimitarea dintre bine și rău. Dacă se întâmplă așa ceva înseamnă ori mare prostie, ori mare păcat. Tertium non datur (A treia nu există!)!
Cristian VASILE

P.S. În ciuda faptului că românii (68%) cred că țara merge într-o direcție greșită, berzele au revenit!