25 Octombrie 1921 – Ziua de naștere a regelui Mihai I

     La data de 25 Octombrie 1921, s-a născut la Sinaia,  Mihai I,  ultimul rege al României. A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

 A moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).

 A devenit pentru prima dată rege  în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renunțase la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, până la întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a tatălui său, Carol al II-lea , care nu a întâmpinat nicio rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia.

     La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i pentru a doua oară lui Mihai. În timpul Statului Național – Legionar și  apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele Mihai nu a avut nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost nici măcar informat, în prealabil, asupra intrării României în războiul mondial alături de Germania nazistă.

      Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit, sprijinit de partidele istorice și de comuniști, la 23 august 1944, o lovitură de stat în urma căreia  Ion Antonescu a fost arestat  și a fost  restaurată Constituția democratică din 1923.

Dupa fraudarea alegerilor de către comuniști, în 1946,  anul 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național -Țărănesc, iar apoi, la sfârșitul anului, a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată. Așa că pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată Republica Populară Română.

      În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității și al intereselor. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon – Parma și s-au stabilit, după mai multe peregrinări, în Elveția.

     Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revoluția anticomunistă din 1989, a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mari mulțimi entuziaste, venite să-l vadă. 

De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți.

      La 10 mai 2011, pe fondul  temerii privind eventuale pretenții ale Hohenzollern-ilor germani la șefia Casei Regale române, Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în „al (a) României” și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară.

Altfel, potrivit legii salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea regelui Mihai, în absența schimbării constituției, care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern aflându-sela acea dată pe prima poziție în ordinea de succesiune.

     La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act considerat cu însemnătate eminamente simbolică în absența aprobării Parlamentului, în comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască, act prin care a desemnat-o pe fiica sa, principesa Margareta drept moștenitoare a Tronului cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei Regale a României.

Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea Legii salice de succesiune.