În ziua de 25 August 325 a avut loc Primul Sinod Ecumenic de la Niceea unde s-au hotărât regulile de stabilire a datei Paștelui pentru creștini. Foto: Icoană reprezentând Primul Sinod Ecumenic
Sinodul a fost convocat de către sfântul împărat Constantin cel Mare. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman si a credintei creștine, i-a chemat pe episcopii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra ereziei arianismului, doctrină conform căreia Iisus Hristos ar fi fost o creatură umană (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu născut din veşnicie şi Dumnezeu adevărat.
Așadar, împăratul Constantin cel Mare a convocat primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”
Sinodul a discutat problemele ridicate de Arius din Alexandria. Acesta susținea că Isus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veșnicie, ci doar o creatură a Tatălui care în singurătatea lui l-ar fi creat pe Iisus și l-ar fi înfiat. Discuția centrală a acestui sinod se poartă în jurul termenului de „homoousios” (consubstanțial, de aceeași ființă). Arius propunea formula „homiousios” (de ființă asemănătoare), în sensul că Iisus ar fi primit o ființă asemănătoare Tatălui și nicidecum aceeași ființă.
De asemenea, doctrina ariană susține că: «a fost o vreme când Fiul nu exista », adică Fiul ar fi fost o creatură superioară, dar totuși doar o creatură.» Exact acest lucru e lămurit de sinodul I de la Niceea: Isus Christos este «de o ființă» (homoousious) cu Tatăl». Fiul este «născut, iar nu făcut». Primele opt articole ale simbolului niceeano-constantinopolitan reprezintă formula dogmatică adoptată de acest sinod. Din punct de vedere ecumenic „Credo”-ul (Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști, pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman, necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic.
Citește și:
- Piteştenii au luat apărarea evreilor în timpul războiului
- Stere Gulea, Horațiu Mălăele, Olimpia Melinte și Adrian Văncică, printre invitații TIFF Timișoara
- La Memorialul Închisoarea Piteşti. Expoziţie de cătuşe, paturi suprapuse, uniforme de deţinut
Tot cu acest prilej s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la (pe canoane):
- 1. cei care se mutilează sau cer să fie mutilați să nu fie primiți în cler;
- 2. cei de curând botezați să nu fie promovați de îndată la Ordul sacru (i.e. în cler);
- 3. viața clandestină a clericilor;
- 4. cerințe pentru a fi consacrat episcop;
- 5. situația celor excomunicați și datoria de a ține sinod de două ori pe an în fiecare dioceză;
- 6. precedența anumitor sedii episcopale; consensul mitropolitului pentru a fi consacrat episcop;
- 7. episcopul Ierusalimului;
- 8. atitudinea față de catari;
- 9. promovarea la preoție fără examenul recerut;
- 10. cei care și-au renegat credința în timpul prigoanei și apoi admiși între clerici;
- 11. renegarea propriei credințe de către mireni;
- 12. cei care au părăsit lumea pentru viața consacrată și apoi s-au întors la ea;
- 13. penitenții care cer Euharistia pe patul morții;
- 14. despre catecumenii lapși (care au cedat în timpul prigoanei);
- 15. despre clericii care se mută din loc în loc;
- 16. despre clericii care nu locuiesc în bisericile pentru care au fost aleși;
- 17. despre clericii cămătari;
- 18. locul diaconilor la celebrările liturgice și rândul lor la împărtășanie;
- 19. despre cei care vin în Biserica catolică de la eroarea (erezia) lui Paul din Samosata și despre diaconese;
- 20. în zilele de duminică și în perioada Cincizecimii nu trebuie să se facă rugăciuni în genunchi.
- Data celebrării Paștilor.
0 Comentarii