În ziua de 22 Aprilie 1867 s-a adoptat prima lege monetară din România, prin care Leul a fost desemnat unitatea monetară a Statului Român.
1 leu era marcat cu valoarea şi armele/stemele ţării, fără vreun semn distinctiv al puterii suzerane, (cum prevedea firmanul otoman din 11/23.X.1866) și subdivizat în 100 de bani precum prevedea sistemul monetar zecimal al Uniunii Monetare Latine, bazat pe bimetalism – aur şi argint.
Citește și: Poveste adevărată de Paşte, trăită de arhiepiscopul Calinic la Robaia
Legea a intrat în vigoare la 1/13.I.1868. La data de 3.V.1997, cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înfiinţarea sistemului monetar modern al leului, a fost inaugurat Muzeul Băncii Naţionale a României (22.IV/4.V)
Legea monetară din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani).
Baterea monedei din aur şi argint a fost întârziată nu numai de lipsa mijloacelor financiare ci şi de natura relaţiilor de dependenţă a statului român faţă de Imperiul otoman.
Luând în consideraţie aceste dificultăţi, legea monetară din anul 1867 prevedea ca, pentru început, să se bată doar monede de bronz. Astfel, până la înfiinţarea Monetăriei Statului în anul 1870, a fost comandată baterea de monede la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, precum şi la monetăria din Bruxelles.
În primul deceniu de la legea monetară au fost bătute monede din aur în cantităţi mici (102 000 lei), faţă de cele din bronz (4 mil. lei doar la prima comandă din 1867) şi de cele din argint (cca 14 mil. lei între 1873-1876).
Până atunci în Romania nu exista cu adevărat un sistem monetar. Principele Alexandru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită “român” sau “romanat”, un “român”, având 5 grame şi fiind din argint, dar nu a reuşit din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.
Dar de unde vine denumirea de “leu”?
Până în secolul XVII, inclusiv, pe teritoriul principatelor circulau multe monede străine, iar leul era o unitate de cont, cu ajutorul careia se aduceau la acelaşi numitor celelalte monede străine.
Leul era o fostă monedă olandeză de argint, numită talerul – leu, sau Lowenthaler, care avea imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă avea o largă circulaţie pe teritoriul ţării noastre, datorită comerţului dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei. Din secolul XIII, talerul – leu a dispărut din circulaţie.
Citește și: Pastorală de Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos
Prin legea din 1867 s-a introdus, practic, bimetalismul aur – argint. Unitatea monetară era leul de argint de 5 grame. S-au bătut apoi monedele de argint de 2 lei, de 1 leu şi de 0, 50 de bani. S-au mai bătut monede de aur de 5, de 10 şi de 20 lei, şi monede de cupru de 1, de 2, de 5 şi de 10 bani.
0 Comentarii