La 20 august se comemorează trecerea la cele veșnice a lui Nichifor Crainic, unul dintre cei mai mari poeți și gânditori ortodocși cu crez profund naționalist. Marele teolog Nichifor Crainic, fost deținut politic timp de 15 ani, a fost profesor universitar, academician și ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică și mistică.
Gândirea și simțirea lui creștină poartă o pecete românească, ceea ce face din scrisul lui Crainic o mărturie a spiritualității românești, o sinteză între credința ortodoxă tradițională și calitățile specifice ale poporului nostru, determinate de originea, de spațiul și de istoria lui.
Citește șI: Pitești. 12 copii internați cu Covid, marți, la Pediatrie
Nichifor Crainic s-a născut la 22 decembrie 1889, în localitatea Bulbucata, județul Vlasca. După primele clase făcute la școala din satul natal, Ion Dobre ajunge, în 1904, la Seminarul Central din București. Va studia la Seminarul Central (1904-1912) și la Facultatea de Teologie din București (1912-1916), după care a participat la Primul Război Mondial, lucrând într-un spital din Iași (1916-1918). După razboi, teologul și poetul Nichifor Crainic continuă să publice articole și poezii la diverse reviste. Îi apar noi volume: «Icoanele vremii» (1919), «Darurile pământului» (1920), «Priveliști fugare» (1921). A lucrat ani în șir la redactia unor ziare, ca «Neamul Românesc» al lui Nicolae Iorga (1917- 1918, Iași), «Dacia» (1918-1920), «Lamura» (1922-1923), «Cuvantul» (1922-1926), toate acestea din urmă, la București: a condus el însuși ziarul «Calendarul» (1932-1933) și revista lunară «Gândirea» (1926-1944), fiind principalul animator și teoretician al curentului „gândirist” tradiționalist. Paralel a funcționat ca profesor la catedra de Literatură religioasă modernă a Facultății de Teologie din Chișinău (1927-1932), transferat apoi la catedra de Istoria literaturii bisericești și relgioase moderne de la Facultatea de Teologie din București (de la 1 decembrie 1932), devenită catedra de Ascetică și Mistică (1941-1944); suplinitor al catedrei de Apologetică și Dogmatică (1938-1944).
Poezia lui Crainic nu e nici ea o poezie a unor simțiri general umane, și, în acest sens, o poezie „abstractă”, ci o poezie care exprimă viața spirituală concretă a poporului român. Poezia lui poate fi considerată, de aceea, ca expresia spiritualității concrete a acestui popor. Însuși titlul unuia din volumele sale de poezii exprimă această calitate a poeziei sale: «Iisus în țara mea».
Citește și: Facturile de gaze naturale se majorează cu 25%
S-ar putea spune că Nichifor Crainic este poetul nostru creștin prin excelență, cum este Paul Claudel poetul creștin francez prin excelență, sau Rainer Maria Rilke poetul creștin german prin excelență. Unii ar putea obiecta față de această caracterizare a lui că multe dintre poeziile lui Crainic nu au un conținut creștin, ci oarecum panteist, deoarece vede în acestea pe Dumnezeu ca un fel de ultimă esență a tuturor.Pentru ideile sale, Nichifor Crainic a suferit o îndelungată detenție, în timpul căreia a compus în memorie numeroase poezii. Acestea au ajuns și afară, unde au circulat ilegal. Trece la cele veșnice în 20 august 1972 la Mogoșoaia lângă București. Este ctitor al Mănăstirii «Sfânta Ana» din Orșova, unde se află acum înmormântat, în pridvorul bisericii.
0 Comentarii