În dimineaţa zilei de 15 iunie 1889, în sanatoriul de boli mintale al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti, se stingea din viaţă, la doar 39 de ani, cel care a fost considerat poetul genial al românilor, Mihai Eminescu. Poetul a murit singur, aşa cum şi-a petrecut şi ultimii ani de viaţă, marcat de o suferinţă cruntă, dar poezia i-a fost alături până la ultima suflare.
Astăzi, la 135 de ani de la trecerea sa în neființă, Mihai Eminescu este comemorat și omagiat pentru contribuțiile sale literare și pentru spiritul său vizionar, care a transcens timpul și a rămas o parte esențială a identității culturale românești.
Citește și: Accident între un autocar plin cu elevi și un autoturism pe DN67. O persoană a murit
Pe ultimul drum, poetul a fost condus de puţinii prieteni şi apropiaţi, printre care Mihail Kogălniceanu, Toderiţă Rosetti (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, mulţi studenţi şi elevi ai Şcolii Normale de Institutori din Bucureşti. Din partea studenţilor a rostit câteva cuvinte emoţionante Gheorghe Calmuschi, botoşănean ca şi poetul. “Şi noi care te am iubit şi te am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”. Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim-redactor la ziarul „Adevărul”, care a spsu: „Acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toţi îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare şi binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”.
0 Comentarii