Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani (după alte surse la Ipoteşti), în Moldova.
A fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititori şi de critica literară postumă, drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Eminescu a fost un membru activ al societății literare Junimea și a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, oficiosul Partidului Conservator. Făcând parte din curentul romantic târziu, poeziile sale au frecvent subiecte metafizice, mitologice și istorice. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se în adolescență la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, De-aș avea. La vârsta de 19 ani s-a mutat la Viena pentru a studia filozofia, unde s-a împrietenit cu Ioan Slavici. În această perioadă, Eminescu a devenit familiar cu scrierile unor autori precum Platon, Spinoza, Fichte, Kant și Schopenhauer, dar și cu filozofia orientală prin opere precum Ramayana sau Mahābhārata și Vedele. Tot în această perioadă începe să publice în revista Convorbiri Literare. La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua studiile.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București.
Manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în anul 1902.[18] A fost ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.
Începând din 2011, pe 15 Ianuarie este sărbătorită și Ziua Culturii Naționale.
0 Comentarii