În ziua de 13 Septembrie 1901, pe Calea 13 Septembrie din Bucureşti a fost inaugurat Monumentul Pompierilor, în prezenţa prim-ministrului Dimitrie Sturdza, în memoria celor căzuţi la 13 septembrie 1848, in lupta cu trupele turceşti.
Grupul statuar realizat de E. Hegel, o reprezintă pe Nike, personificarea Victoriei, care anunţă cu trompeta biruinţa, iar cu celălalt braţ sprijină un ostaş rănit.
Monumentul Eroilor Pompieri din București este realizat din bronz de sculptorul Wladimir Hegel (între anii 1899-1901) și a fost dezvelit la 13 septembrie 1901 pe Dealul Spirii, în fața Arsenalului Armatei, fiind închinat eroilor pompieri care au ripostat trupelor otomane venite să înăbușe Revoluția de la 1848. La ceremonia de inaugurare au participat și 17 eroi care se mai aflau în viață. Lucrarea a fost plătită prin subscripție deschisă, gestionată de o comisie, al cărei președinte a fost Eugeniu Carada.
Pe latura din față a monumentului este fixată o placă de bronz cu inscripția: „Luptătorilor de la 13 septembrie 1848, poporul român recunoscător, MDCCCL (1900)”. Pe latura opusă este fixată o altă placă de bronz, pe care scrie: „În aducerea aminte a luptei susținută în acest loc de pompierii Bucureștilor, comandați de către căpitanul Zăgănescu, și de Batalionul II din Reg. 2 linie sub comanda col. Radu Golescu contra unei divizii de armată turcească comandată de Kerim Pașa”.
Monumentul Eroilor Pompieri fusese înscris la poziția 135 pe lista monumentelor de artă din HCM 1860A/1955. Ca urmare a construirii Casei Poporului – în prezent, Palatul Parlamentului – monumentul a fost dezafectat în 1984. Mai târziu, a fost mutat la intersecția Căii 13 Septembrie cu Str. Izvor, și a fost redezvelit în data 13 septembrie 1990 în fața Hotelului JW Marriott, unde se găsește și la ora actuală.
În prezent, Monumentul Eroilor Pompieri din București este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 – Municipiul București – la nr. crt. 2269, cod LMI B-III-m-B-19951, sub denumirea Monumentul pompierilor din Dealul Spirii.
Acest monument este ridicat în memoria luptelor cu armata turcească venită să înîbușe Revoluția de la 1848 din Muntenia. Astfel, la data de 13 Septembrie 1848 trupele otomane comandate de Fuad-efendi, intră în Bucureşti, capitala Tării Românești .
Bătălia din Dealul Spirii
La 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari munteni și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat.
În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București.
Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Limie Infanterie și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu.
Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri de sub comanda căpitanului Pavel Zaganescu . Căutând să prevină rezistența unităților militare, Locotenența domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria.
Ostașii români erau animati de un puternic spirit antiotoman, reliefat si de atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.
Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim–Pașa, a ordonat retragerea trupelor otomane spre oraș, până la reglementarea pe cale diplomatică a situației tensionate create.
Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit cu Compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zaganescu .
La apropierea acestora de cazarma pompierilor din Dealul Spirii s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri.
La trecerea acesteia, sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pașa (căruia i-a ucis calul).
Citește și:
- Piteşteanca Otilia Rădulescu-Ipek, de la muzica uşoară la soprană în Istanbul
- „Însemnări”-le pictorului Sorin Ilfoveanu
- Noua stagiune a Filarmonicii Piteşti începe cu operele lui Puccini
În evenimente au intervenit ostașii români pentru a-și apăra comandantul. Trupele otomane au atacat cu violență compania de pompieri care a opus o puternică rezistență și a străpuns liniile inamice și reușind să continue lupta alături de ostașii aflați în cazarma Alexandria din Dealul Spirii condusi de locotenentul Pavel Zăgănescu.
După confruntari crâncene care au adurat aproximativ 2 ore si jumatate (până la ora 7 ore seara), trupele române au fost împrăștiate, iar militarii turci au pus stăpânire pe București.
Dupa o Proclamaţie a lui Fuad-efendi, este restaurat vechiul regim instituit de Regulamentul Organic. Este sfârșitul Revoluției de la 1848 în Muntenia.
0 Comentarii