În ziua de 13 iunie 1990 a început represiunea împotriva participanților la fenomenul Piața Universității.
În timpul dimineții, în zona Pieței Universității din București, poliția a desfășurat o amplă acțiune care a avut drept scop eliberarea zonei de greviștii foamei și de demonstranți.
Manifestațiile din Piața Universității, care a fost declarată „zonă liberă de neocomunism”, au început pe 24 aprilie 1990 și au încetat ca urmare a intervenției violente a autorităților, sprijinite de minerii chemați de Ion Iliescu.
Acțiunea din Piața Universității a fost prima formă de luptă a poporului român după răsturnarea regimului ceaușist, prin care protestatarii au cerut scoaterea în afara legii a oricărui partid de tip comunist și înlăturarea nomenclaturiștilor din funcții.
Fenomenul a fost botezat și ”Golaniada”, după ce președintele de atunci al României, Ion Iliescu, i-a etichetat pe protestatari cu numele de ”golani”.
A existat chiar și un imn pentru acest eveniment, interpretat de Cristian Pațurcă și care avea ca refren versurile:
“Mai bine golan, decât activist, Mai bine mort, Decât comunist.“
Pe 13 iunie, trei garnituri pline cu mineri plecau din Petroşani spre Bucureşti. În dimineaţa zilei următoare, aceştia intrau în Piaţa Universităţii unde poliţia încerca deja să disperseze în mod violent studenţii şi ceilalţi manifestanţi împotriva regimului Ion Iliescu.
Şase morţi, peste 1.000 de răniţi, sute de persoane arestate şi o intervenţie în forţă a minerilor împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii, acesta a fost bilanţul mineriadei desfăşurate în perioada 13-15 iunie 1990 în Bucureşti.
Mineriada din iunie 1990 este considerată cea mai brutală şi mai violentă dintre toate cele şase mineriade care au avut loc în România după 1989.
Deşi, potrivit datelor oficiale, şase persoane şi-au pierdut viaţa în urma violenţelor, patru dintre ele fiind împuşcate, asociaţiile victimelor mineriadelor susţin că numărul lor s-ar ridica la peste 100 de persoane.
Bilanţul real al evenimentelor din vara lui 1990 rămâne neclar.
În doar câteva ore de la sosirea minerilor în Bucureşti, Capitala a fost cuprinsă de haos: studenţii, profesorii şi alţi intelectuali au fost bătuţi, arestaţi şi urcaţi în dubele Poliţiei şi duşi la o unitate militară din Măgurele, unde au fost interogaţi.
Pe 15 iunie, minerii au fost transportaţi cu autobuze la complexul Romexpo, unde preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit pentru “acţiunea vitejească”.
Imediat după aceasta, minerii au fost duşi la Gara de Nord, de unde au luat trenul înapoi către Valea Jiului.
Iniţial, în dosarul mineriadei au fost puse sub învinuire 25 de persoane între care fostul şef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chiţac, Victor Athanase Stănculescu şi Corneliu Diamandescu.
Parchetul General a început urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu în iunie 2007, fiind acuzat de omor deosebit de grav.
În martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmărire penală a fostului preşedinte, în care era învinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false, el urmând să fie cercetat în continuare pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor valori culturale.
0 Comentarii