În ziua de 13 Decembrie 1983, poetul român Nichita Stanescu, laureat al premiului Herder și membru post-mortem al Academiei Române, a încetat din viață la vârsta de 50 de ani.
Născut la Ploiești, judetul Prahova, la 31.03.1933, Nichita Hristea Stănescu a început sa scrie de tânăr, iar cu trei ani înainte de a se stinge din viață a fost propus de Academia suedeză, candidat la premiul Nobel pentru literatură.
Este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi români („O viziune a sentimentelor”, „Necuvintele”, „Epica magna”).
Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 – 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.
A fost laureat al Premiului Herder.
În anul 1972 publică două noi volume de poezii. Ca o consecință a prieteniei cu Adam Puslojic, marele poet și scriitor sârb, publică „Belgradul în cinci prieteni”, și „Măreția frigului”. Pentru volumul de eseuri „Cartea de recitire” obține pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor.
În anii 1970 a susținut o rubrică lunară în revista „Argeș”.
Citește și: CALENDAR CREȘTIN ORTODOX: Sfântul Ierarh Dosoftei
În anul 1977 – la 4 martie, poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ștefănescu și este lovit de un zid care s-a prăbușit după cutremur. În urma șocului suferă o paralizie de scurtă durată a părții stângi a corpului care va lăsa ceva sechele și după vindecare.
Scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel.
0 Comentarii