Sfinții 40 de Mucenici au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricola. Cei 40 de mucenici erau soldați care au mărturisit că sunt creștini și din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor.

Citește și: Ce trebuie să faci obligatoriu de Sfinții 40 de mucenici. Tradiții și obiceiuri

Pentru mărturisirea credinței în Hristos, cei 40 de mucenici au fost supuși la multe chinuri, ca în cele din urmă să fie scufundați într-o apă aproape înghețată de lângă cetate.

Precum tinerii din Babilon au învins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu, la fel cei  40 de mucenici au învins frigul și gheața lacului de lângă Sevastia. În acea noapte de 8/9 martie a anului 320, cei 40 de creștini au biruit moartea, primind în chip văzut cununile muceniciei.

Multe minuni a săvârșit Dumnezeu odată cu moartea mucenicească a aleșilor Lui, pentru îmbărbătarea martirilor, dar mai ales pentru ca necredincioșii să vadă aievea atotputernicia Sa. Dar minunea cea mai mare este aceasta: ca pentru Dumnezeul nevăzut, Care S-a sălășluit în inimile lor, 40 de creștini au ales mai degrabă să moară într-un lac înghețat decât să accepte “un mic compromis” care i-ar fi despărțit însă de dragostea lui Hristos.

Citește și: Muzica nemuritoare a lui Piazzolla în interpretarea Analiei Selis la Filarmonica Pitești

Sfântul Candid i-a răspuns astfel torționarului care îl amenința cu deposedarea onorurilor militare: “Nu doar onorurile militare, ci chiar și trupurile noastre poți să ni le iei, căci nicio onoare nu este mai înaltă decât aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru”.

Unul dintre mucenici nu a mai rezistat și a ieșit din lac. Renunțând la credința în Hristos, a fost dus într-o baie caldă, dar acolo a murit. Locul său a fost luat de un alt soldat creștin, dintre paznici.

Iată că acesta din urmă, deși nu era amenințat în niciun fel, a înțeles că împărăția cerurilor era aproape de el; văzând cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinți, și-a lepădat hainele și a intrat în apa înghețată.

Cand torționarii au venit dimineața să vadă “rezultatele” răutății lor, în locul morții, ei au văzut viața, căci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte, ținuți fiind în viață de puterea Duhului Sfânt. Dar fiindcă răutatea orbește, torționarii nu au putut înțelege nimic, ajungând să creadă că mucenicii beneficiau de o lucrare vrăjitorească.

Citește și: Un lider de legendă iese din scena sindicală / Ion Iordache: „În câteva săptămâni, mă retrag total de la Dacia”

În cele din urmă, slugile diavolului și-au desăvârșit “opera”, omorându-i pe cei 40 de mucenici.

Cei 40 au săvârsit astfel, într-o dimineață de martie, într-o cetate mică din Armenia, lupta cea bună, și sunt pomeniți astăzi, ca și atunci, ca simbol al biruinței mucenicești, pomeniți fiind fără încetare în Împărăția lui Hristos, fiecare după numele lui: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.