La 11 septembrie 1989, Ungaria anunță că refugiații est-germani, care au fost adăpostiți în tabere temporare, sunt liberi să plece în Germania de Vest „capitalistă”.

Acest moment istoric a fost pregatit anterior de mai multi pași făcuți de conducerea Ungariei.

În ziua de 27 iunie 1989, miniştrii de externe austriac şi maghiar au tăiat gardul de sârmă ghimpată de la graniţa dintre cele două ţări în Sankt Margarethen/Sopronkőhida, iar la 19 august frontiera a fost  deschisă simbolic timp de trei ore, în acelasi punct, pentru un așa-zis  „Picnic Pan-european“.  (Foto: La 27 iunie 1989, miniştrii de externe austriac şi maghiar au tăiat gardul de sârmă ghimpată de la graniţa dintre cele două ţări)

Peste 600 de cetăţeni din Germania de Est au profitat de ocazie pentru a trece graniţa, iar grănicerii maghiari nu au intervenit.

Astfel, s-a ajuns la momentul 11 septembrie, când guvernul maghiar a anunţat că refugiaţii est-germani nu vor fi repatriaţi, ci lăsaţi să meargă în Vest.

Imediat dupa acest anunt, 13.000 de cetățeni est-germani au trecut  prin Ungaria în Austria, apoi în Germania de Vest, părăsind „lagărul socialismului victorios”. 

Astfel, Cortina de Fier instituită de ocupanții sovietici, a cărei denumire a intrat în limbajul curent  în urma celebrului discurs al lui Churchill din 5 martie 1946, a căzut în Ungaria.

Dupa două luni, pe 9 noiembrie, avea să cadă și Zidul Berlinului.