În ziua de 10 Septembrie 1872 a murit la Baia de Criș, în Munții Apuseni, Avram Iancu (“Crăişorul Munţilor“), conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania. (n.1824 la Vidra de sus).
A fost un avocat transilvănean  român, care a jucat un rol important în Revolutia de la 1848 din Transilvania.  (Foto: Avram Iancu, conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania)

A condus armata românilor transilvăneni, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

Citește și: Un mare filosof din Argeş, din păcate uitat. D.C. Amzăr a conferenţiat lui Heidegger

 S-a născut  într-o familie de iobagi moţi  înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea  și rudă cu acesta. Astfel, Horea  a fost fratele bunicului lui Avram Iancu. 

În Testamentul său („Ultima Voinţă”) scris la 22 decembrie 1850 spunea: „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea  fericită, pentru care, după puteri, am şi lucrat pînă acuma, durere că fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.

Nu ştiu cîte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur; voiesc dară şi hotărît dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezînd că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!”

La 13 septembrie 1872, jelit de popor,de prefecţii şi tribunii săi, în frunte cu  36 de preoţi, trupul lui Iancu  cobora în pămîntul de la Ţebea, aproape de gorunul celuilalt „Crăişor,” Horea, al cărui nepot era.

Citește și: Începe sărbătoare Archangels Motor Fest la Topoloveni

În revista Familia, Iosif Vulcan scria : “Cine a fost Iancu?  Expresia unei idei înalte, unei dorinţe străbune, care nu se va stinge niciodată din sânul naţiunii române…”

Iar Vasile Goldiş scria: „Tu, Iancule şi Moţii tăi, aţi trăit şi aţi murit pentru libertate. Idealul acesta rămâne la temelia vieţii noastre naţionale. Pentru izbândirea şi desăvârşirea acestui ideal vor trăi şi vor muri generaţiile cari te urmează. Ci tu dormi liniştit, Iancule, acolo la pragul bisericuţei din Ţebea, în umbra gorunului lui Horia: geniul tău veghează deasupra naţiunii române”.